** Acest articol face parte dintr-o serie scrisă drept follow-up, ca urmare a participării în cadrul proiectului organizat de American Councils ”Elie Wiesel Study Tour”. De asemenea, informațiile pot avea impact emoțional** https://americancouncils.ro/programe/elie-wiesel-study-tour/

Înainte de toate, v-aș ruga pe dvs. să vă răspundeți individual la întrebarea următoare: Cum definim Holocaustul?/ Ce este Holocaustul?  

Am ales să încep acest prim articol astfel, întrucât pentru fiecare dintre noi tragicul eveniment a reprezentat ceva diferit. De-a lungul timpului, opiniile au variat de la confiscarea Holocaustului de Israel, la ridiculizarea acestuia de către diferite grupuri de oameni culminând cu negarea evenimentului. Cu toate acestea, un lucru este cert, Holocaustul a fost genocid. 

ONU definește genocidul drept orice acțiune dintre cele enumerate mai jos, comisă cu intenția de a distruge, în totalitate sau parțial, un grup național, etnic, rasial sau religios, precum: 

• Uciderea membrilor unui grup; 
• Distrugerea integrității fizice sau mentale a membrilor unui grup; 
• Impunerea deliberată a unor condiții de viață care determină distrugerea fizică totală sau parțială; 
• Impunerea unor măsuri care să limiteze natalitatea în interiorul grupului; 

Atunci când ne gândim la genocid primul cuvânt analog este ”violență”, indivizii sunt răniți sau uciși din cauza propriei lor identități, nu din cauza unor acțiuni întreprinse. Holocaustul este exemplul clasic, totul a fost deliberat, punctual organizat și desfășurat în numeroase state sub directa conducere a Germaniei Naziste. 

Parcurgând literatura de specialitate putem identifica numeroase definiții ale Holocaustului, însă constatăm absența uneia care să includă toate categoriile persecutate, care să fie completă sau care să nu fi fost subiectul unei dezbateri internaționale.  

Yad Vashem este Memorialul Victimelor Holocaustului din Israel, iar această instituție aduce spre atenția publicului următoarea definiție:  

 ”Holocaustul a fost un genocid fără precedent, total și sistematic, săvârșit de Germania nazistă și colaboratorii acesteia, având drept scop anihilarea poporului evreu. Principala motivație și-a găsit sorgintea în ideologia rasistă antisemită. (…) Până în 1945, au fost uciși aproape șase milioane de evrei.”  Fără îndoială, perioada Holocaustului a fost cea mai întunecată pagina a istoriei evreilor, iar celebrul #NeverForget trebuie menținut în mentalul colectiv acum și pentru totdeauna.

United States Holocaust Memorial Museum, Washington, D.C. concretizează o definiție similară instituției israeliene, însă adaugă un element important, care poate fi cuprins în termenul ”diversitate”. În acest mod, în timpul Holocaustului autoritățile germane au vizat, de asemenea, și alte grupuri, printre care amintim. 

• Exceptând evreii, populațiile Roma & Sinti au fost vizate din punct de vedere rasial
• Persoanele cu dizabilități vizate drept amenințări biologice și poveri financiare ale statului. 

• Oponenții politici, homosexualii erau considerați asociali, iar comportamentul Martorilor lui Iehova reprezenta un pericol la adresa națiunii germane.  
• Prizonierii sovietici de război, polonezii, dar și oamenii de culoare se numără printre victime.  

Ultima definiție pe care o voi expune este cea a Imperial War Museum, London, UK. Elementul de noutate pe care aceasta îl aduce poate fi identificat în mențiunea trupelor mobile Einsatzgruppen (constituite din naziști și localnici). În finalul acesteia sunt menționați și ”ceilalți” (”the others” în idiomul englez). 

Dezbaterea din spațiul public s-a centrat în jurul diminuării categoriei ”the others”. Este de la sine înțeles faptul că atunci când discutăm de perspectiva istorică obiectivitatea nu reprezintă elementul dominant al discursului, iar în ceea ce privește Holocaustul multiperspectivismul a dat naștere unor opinii contradictorii.

În primul rând, ceea ce pentru mulți supraviețuitori reprezintă încă o realitate simțită, poate constant, pentru toți ceilalți nu este decât un tragic capitol din istorie. În al doilea rând, cercetătorii preferă istoria scrisă, în detrimentul trecutului absent, subiectiv și interșanjabil. Privitor la dezbaterea referitoare la ”reprezentare tuturor categoriilor persecutate”, trebuie avută în vedere problema identității victimelor și chestiunile legate de legitimarea acesteia. Așa cum am menționat anterior, Holocaustul poate fi perceput atât de diferit, iar în astfel de condiții moștenirea genetică, istorică sau culturală ne determină subiectivitatea. Memoria istorică a acestui genocid este supusă constant unui proces de analiză individulă, poate rămâne în final o întrebare? De pildă:

• Avem nevoie de o definiție universal valabilă și acceptată general de victime, specialiști și omenire? Este suficient să cunoaștem la nivel personal realitatea istorică?

Pe tărâmul dezbaterilor politice, istorice și sociale răspunsurile acestor tipuri de întrebări pot fi multiple și, de asemenea, pot menține dezbaterea constantă. În fond, în spatele fiecărei opinii fie aceasta radicală sau doar temperată există o identitate culturală și o moștenire istorică. Finalmente, istoria trebuie învățată și înțeleasă în cel mai veridic mod posibil, sursele trebuie verificate, iar multiperspectivismul poate fi de ajutor. Cu aceste elemente avute în vedere, viitoarele generații pot evita astfel de catastrofe.