La un an după lovitura de stat care l-a îndepărtat pe Evo Morales de la putere, MAS a câștigat alegerile prezidențiale de pe 18 octombrie, Luis Arce obținând suficiente voturi pentru a câștiga încă din primul tur.
Deși numărătoarea oficială a voturilor nu s-a finalizat, exit poll-urile indică faptul că Arce ar fi primit 53% dintre voturi, fiind urmat de Mesa cu 31% și Camacho cu 14%. Jeanine Añez, președintele interimar din ultimele 11 luni, s-a retras din cursa electorală luna trecută din cauza popularității ei tot mai scăzute. Alegerile au avut loc după repetate amânări motivate de pandemia de Coronavirus, motivate de situația critică cauzată de pandemia de Covid-19. „Ne-am redobândit democrația și mai presus de toate ne-am redobândit speranța”, a declarat noaptea trecută noul președinte. „Vom guverna pentru toți bolivienii, vom aduce unitate țării noastre”. Victoria sa și a partidului Movimiento al Socialismo a fost recunoscută și de președintele interimar, în ciuda faptului că rezultatele oficiale ar putea întârzia alte câteva zile.
Repetate amânări contestate de protestatari
Guvernul interminar condus de Añez a amânat de trei ori alegerile, care erau planificate inițial pentru luna mai, până când tribunalul electoral al Boliviei a decis organizarea acestora pe 18 octombrie. Deciziile guvernului au fost motivate aparent de incapabilitatea sa de a gestiona criza sanitară – aproximativ 140.000 de cazuri au fost raportate până în acest moment și peste 8.000 de decese, multe cadavre rămânând pe străzi, ținute zile la rând în case de familii sau îngropate în gropi comune.
Cu toate acestea, preocuparea generală a lui Añez a fost campania sa electorală. Cu o popularitate foarte scăzută ca urmare a politicilor în detrimentul majorității populației și a unei retorici a urii față de populația indigenă, președintele interimar a încercat să se folosească de acest timp pentru a își consolida campania prin propagandă – în august, Curtea Electorală Supremă a interzis o reclamă televizată a lui Añez. În cele din urmă, aceasta a decis luna trecută să nu mai candideze, o încercare de a uni dreapta și de a spori șansele acesteia în fața lui Luis Arce, care conducea în sondaje încă din luna august.
Nemulțumiți de aceste decizii ale guvernului, mii de oameni – susținători ai MAS, sindicate, activiști și persoane indigene din mediul rural – au protestat organizând blocade, marșuri și greve timp de două săptămâni, ceea ce a izolat multe dintre orașele boliviene. „Mulți dintre noi știm care este riscul pe care alegerile îl presupun din cauza pandemiei, dar vrem alegeri, nu mai putem suporta”, declara atunci o studentă participantă la manifestații. În cele din urmă, protestele au luat sfârșit pe măsură ce guvernul și-a asumat un angajament clar de a organiza alegerile, iar Curtea Electorala Supremă a stabilit ca data finală 18 octombrie.
Lovitura de stat și drumul către fascism al regimului Añez
În luna noiembrie a anului trecut, Morales a fost forțat de armata Boliviei să demisioneze ca urmare a unor acuzații de fraudă la alegerile pe care le câștigase cu o lună înainte și a fost înlocuit de Jeanine Añez, o senatoare ultraconservatoare, care a format un guvern interimar al cărui rol era să organizeze, cât mai rapid, noi alegeri din care să rezulte un guvern legitim. Acuzațiile de fraudă împotriva lui Morales au fost susținute în principal de două rapoarte din partea Organizației Statelor Americane, unul preliminar și unul final. În ziua în care raportul preliminar a fost publicat, el a fost imediat preluat de Mike Pompeo, Secretarul de Stat al Statelor Unite, cerând organizarea unor noi alegeri.
Narativa a fost preluată orbește de mass-media: The Atlantic, The Economist, Washington Post și The New York Times au fost doar câteva dintre ecourile rapoartelor OAS și ale declarațiilor oficialilor americani. Rapoartele OAS, s-a dovedit mai târziu, se bazau pe analize statistice greșite, conform unui studiu realizat de trei specialiști din universități din Statele Unite. Aceeași concluzie a rezultat și în cadrul unui studiu realizat de
Centrul pentru Cercetare Economică şi Politici sau a unui alt studiu a doi cercetători de la MIT.
Astfel, prin repetarea obsesivă a acestei mantre a fraudei, mass media a legitimat îndepărtarea la ordinul armatei a președintelui votat de majoritatea populației boliviene și instalarea unui guvern interimar, susținut de protestatari conduși de Luis Camacho, un extremist de dreapta, care au incendiat buletinele de vot, împiedicând astfel o renumărare. Acest șir de evenimente relevă ceea ce cu greu poate fi numit altfel decât o lovitură de stat.
În ciuda mandatului de a organiza noi alegeri, Añez și guvernul său interimar s-au folosit de puterea cu care au fost ilegitim investiți pentru a șterge, în mod violent, tot ceea ce importante segmente ale populației câștigaseră în cei 13 ani sub conducerea lui Morales și a MAS. Forțe reacționare au ajuns la putere în noiembrie 2019 și au recurs imediat la violență pentru a strivi manifestațiile pașnice ale suporterilor lui Morales – muncitori și sindicaliști din mediul urban sau persoane indigene, în special femei, din mediul rural. Poliția a renunțat rapid la Wyphala, simbol al populației indigene și al plurinaționalității Boliviei, Añez s-a prezentat la ceremonia de investire în funcție ținând o uriașă Biblie, iar studenți albi privilegiați au cerut în stradă excluderea studenților indigeni din universități.
Primele săptămâni după lovitura de stat sunt reprezentative pentru lunile ce au urmat sub o guvernare ce amenința democrația Boliviei cu instaurarea unui regim al terorii. O investigație pe durata a șase luni realizată de Facultatea de Drept a Universității Harvard și de Rețeaua Universităților pentru Drepturile Omului a documentat creșterea masivă a încălcărilor drepturilor omului – „violență din partea statului, restricții asupra libertății de expresie și detenție arbitrară”.
Guvernul lui Añez a început, de asemenea, implementarea unui program economic neoliberal, prin care să demanteleze statul social creat în ultimii 13 ani de MAS și care a îmbunătățit semnificativ viețile celor mai vulnerabili dintre bolivieni. Sistemele de educație și cel de sănătate publice și gratuite, subvențiile pentru hrană acordate pentru mame și copii mici și cele pentru bătrâni au fost printre primele ținte ale noului guvern. Rata de șomaj a crescut de la 3.9% la 11.8% până în iulie, în timp ce populația aflată sub pragul sărăciei a crescut cu 7% de la începutul acestui an.
Deși o parte din aceste eșecuri pot fi atribuite și efectelor pandemiei, PIB-ul Boliviei era deja în scădere în martie, în ciuda creșterii economice din prima parte a anului trecut. Acest lucru a fost cauzat de subfinanțarea companiilor de stat și eliminarea investițiilor publice sau de acordarea unor reduceri de taxe pentru companiile private.
O economie în colaps – marea provocare pentru Arce
Arce își propune să readucă economia Boliviei la nivelul la care era înaintea schimbării regimului, o provocare extrem de dificilă atât din cauza crizei economice provocate de pandemie, cât și a măsurilor economice luate de guvernul Añez. Cu toate acestea, fostul ministru de finanțe al lui Morales dorește continuarea modelului care a avut succes între 2006 și 2019 și care a rezultat într-un dintre cele mai rapide creșteri economice din regiune, ridicând, în același timp, milioane de bolivieni de sub pragul sărăciei.
Două măsuri pentru repornirea economiei sunt considerate esențiale de Arce: obținerea unei perioade de grație de 2 ani de la creditorii Boliviei, timp în care să nu fie nevoită să platească datoriile către acești creditori, și o taxă pe marile averi, care, spune el, îi va afecta pe 0.01% dintre bolivieni, redistribuind averea către restul populației prin programe sociale. Vastele resurse de litiu pe care Bolivia le posedă vor rămâne, garantează Arce, în proprietatea statului, iar compania germană cu care acesta a negociat deja se va ocupa exclusiv de comercializare, statul păstrând o majoritate a profitului. „Suntem singurul partid politic care garantează că resursele naturale, inclusiv litiu, nu vor fi privatizate și înmânate companiilor transnaționale”.
Guvernările MAS din ultimii 13 ani au însemnat pentru vasta majoritate a populației, în special pentru cea indigenă, o extindere importantă și necesară a drepturilor și libertăților civile, dar repetatele succese electorale s-au datorat în principal politicilor economice care au ridicat standardul de viață în toate segmentele populației, printr-o creștere economică record, dublată de servicii sociale accesibile tuturor. În condițiile actuale, va fi extrem de complicat pentru Arce și MAS să continue pe același drum ca până acum, fapt ce ar putea rezulta în viitor în alienarea unora dintre susținători. Dacă economistul va reuși, însă, să revitalizeze economia prin politici care să aducă prosperitate celor mai vulnerabili dintre cetățeni după această perioadă de guvernare a dreptei, Movimiento al Socialismo poate spera la aceeași susținere populară de care se bucura și sub conducerea lui Morales în urmă cu câțiva ani.
