Nu numai statele sunt actori în relațiile internaționale. Criza politică din Belarus, țara în care timpul parcă a încremenit sub dictatura lui Aleksandr Lukașenko, face obiectul unor reacții vehemente din partea societății civile, partidelor și a personalităților politice cu vizibilitate în spațiul public. Spre deosebire de luările de poziție pe fundament național, exprimate de marea majoritate a țărilor democratice, grupurile politice din Parlamentul European se diferențiază prin caracterul eminamente ideologic și transnațional al luărilor de atitudine. Este interesant modul în care fiecare grup parlamentar se raportează la democrație ca atare; pentru Partidul Popular European, Socialiști și Democrați, Renew Europe și celelalte formațiuni din Parlamentul European, evenimentele din Belarus arată efortul unei națiuni de a se elibera de sub autoritarism, dar democrația este văzută prin prisma ideologiei. Astfel, cum este firesc, din reacțiile fiecărui grup reies soluții specifice pentru rezolvarea crizei.

Partidul Popular European, împreună cu IDC CDI (International Center Democratic Party/ Centrist Democrat International) și grupul Conservatorilor și Reformiștilor Europeni (ECR) au formulat o poziție comună din care se observă clar viziunea de centru-dreapta asupra democrației, insistând pe drepturile omului, statul de drept, libertățile individuale și statul minimal. De altfel, IDC CDI este o prestigioasă organizație creștin-democrată, având o rețea de filiale pe toate continentele. Solidaritatea colectivă este asociată cu efortul individual, ca soluție viitoare pentru cetățenii din Belarus, în ipoteza că ar reuși să înlăture regimul autoritar: „Respectăm votul popular, să fie oprită violența poliției și să fie garantate libertatea de exprimare și de asociere. (…) În Belarus, drepturile fundamentale ale omului sunt în așteptare de foarte mult timp. Dar epoca în care se creau rezultate electorale în favoarea unei elite restrânse a luat sfârșit. Astăzi, oamenii din Belarus așteaptă ca voturile lor să fie numărate cu exactitate, principiile democratice și drepturile omului să fie respectate, libertatea și statul de drept să fie garantate și viitorul lor să fie stabilit într-un mod independent și suveran”[1].

Grupul popularilor europeni (EPP) și cel al conservatorilor și reformiștilor s-au alăturat unei alte luări de poziție din partea S&D (socialiștii și democrații), a Renew Europe și a Grupului Verzilor/Alianța Liberă Europeană. Documentul este mai detaliat decât cel prezentat anterior, incluzând referiri la libertatea mass-media și cerând Uniunii Europene să intervină pentru facilitarea tranziției către democrație: „Aplaudăm poporul belarus pentru curajul și determinarea lor și susținem cu tărie dorința lor de schimbare democratică și libertate. Condamnăm cu tărie arestările și actele îngrozitoare de violență și tortură săvârșite împotriva protestatarilor pașnici și solicităm o investigație completă a acestor crime, care nu pot rămâne nepedepsite. În acest sens, îi reamintim lui Aleksandr Lukașenko responsabilitatea sa. Condamnăm puternic suprimarea internetului și a mass-media, a blocajelor rutiere și intimidarea jurnaliștilor pentru a opri fluxul de informații cu privire la situația din țară. Solicităm eliberarea imediată a tuturor celor reținuți în mod arbitrar și a deținuților politici care au fost reținuți înainte și în timpul campaniei electorale. Solicităm UE să susțină o tranziție pașnică a puterii și să se angajeze într-un dialog cu opoziția și cu societatea civilă din Belarus, în vederea lansării unui nou proces electoral, sub supravegherea unei noi comisii electorale, un organism de încredere pentru toate părțile. Belarusul are dreptul de a-și alege propriii reprezentanți politici”[2].

Ce se poate desprinde din cele două poziții exprimate public?

În primul rând, Uniunea Europeană a dezvoltat în ultimii ani o strategie tot mai complexă de promovare a democrației pe plan global, vizând cu precădere Africa și America Latină. Nu aceeași atenție a fost acordată Belarusului, care însă este de mult timp în vizorul cercetătorilor specializați pe evoluțiile politice din Europa de Est. A fost premeditat cursul evenimentelor recente din această țară? Nu se poate oferi un răspuns fără echivoc, dar mediile politice europene erau cu ochii pe candidatura Svetlanei Tihanovskaya, de la care se aștepta cel puțin un semnal de alarmă, dacă nu câștigarea alegerilor prezidențiale. Reacția lui Lukașenko era cu totul previzibilă, dat fiind faptul că Belarus este un stat satelit al Moscovei. Cu un regim autoritar „înghețat” în timp, ratând startul tranziției către democrație după destrămarea URSS, Belarus nu este un caz aparte dacă facem comparație cu alte țări ex-sovietice precum cele din Asia Centrală. O excepție fericită, cu totul în afara parcursului celorlalte țări foste membre ale Uniunii Sovietice, sunt țările baltice, care au reușit să îndeplinească rapid criteriile de la Copenhaga și să adere la Uniunea Europeană.

În acest context, intervenția Uniunii Europene ar fi oportună; lucru deloc neobișnuit însă, țările fondatoare UE adoptă politica conciliatoristă practicată și în perioada interbelică, preferând să nu se implice prea mult și dovedind că promovarea democrației în exteriorul Uniunii nu este o acțiune pentru care să fie asumate riscuri geopolitice prea mari. Pasivitatea va costa pe termen lung, pentru că influența Moscovei nu se mai limitează la Europa Centrală și de Est, ca în trecut, ci se extinde la un areal mult mai larg datorită strategiilor de dezinformare în masă și manipulare.

Nu este necesar să oferim detalii despre preferințele politice ale multor categorii sociale, dominate de cultivarea prejudecăților anti-europene și crearea unei simbolici a „Bruxelles-ului” ca fiind „răul absolut”. Uniunea Europeană trebuie acum nu doar să contracareze aceste acțiuni de manipulare masivă, dar trebuie să confirme că este cu adevărat democratică prin convingerea cetățenilor din Belarus asupra avantajelor unei tranziții democratice, inițiată cât mai rapid. O contra-reacție la dezinformarea venită de la Kremlin, prin democratizarea din Belarus, ar confirma capacitatea Uniunii Europene de a-și respecta și promova propriile valori.

Aici, rolul jucat de partidele politice este mult mai important, pentru că electoratele lor sunt permanent ținte ale campaniilor de fake news. Distrugerea bazei sociale atrage după sine dezintegrarea respectivului partid, iar comunicarea în masă este o cheie către menținerea suportului pentru democrație. Grupurile politice europarlamentare nu au acționat doar pentru a forța o schimbare a cursului evenimentelor din Belarus, cât mai ales pentru a-și convinge susținătorii că sunt active și că au nevoie permanent de legitimitate.

Mai mult decât atât, diversitatea ideologică din Parlamentul European este incontestabilă, dar provocarea comună este adeziunea fără obiecții la valorile democratice. Nu am văzut reacții susținute din partea eurodeputaților radicali, extremiști sau populiști de dreapta sau de stânga. Au preferat să rămână inactivi, dovedind că unul dintre scopurile lor nu este neapărat cel de a „revoluționa” direcția politică a Uniunii Europene, ci de a influența procesul decizional către o mai mare autonomie regională și o pondere mai ridicată a factorului național, deci anti-federalism. În schimb, grupurile de centru au oferit puncte de vedere ce denotă adeziunea la democrație, cu toate că unele principii ca dreptatea socială și individualismul intră cumva în coliziune, în cuprinsul acelorași texte.

Grupurile politice din Parlamentul European au oferit o imagine în multe culori, dar totuși unitară în privința democrației. Inițiative precum cele două, descrise anterior, demonstrează că există suport politic pentru democrație la nivel european și global iar rețelele de comunicare inter-partizană funcționează. De asemenea, susținătorii acestor grupuri ideologice au ocazia de a se solidariza pentru un obiectiv comun, în pofida diferențelor inerente de viziune asupra dezvoltării sociale. Cei care urmăresc constant activitatea partidelor la nivel european vor avea posibilitatea de a acționa sinergic și de a demonstra că e-democrația și cultura informațională reprezintă o soluție viabilă la diseminarea autoritarismului prin metode de dezinformare în masă.

[1] Joint Statement on the Situation in Belarus by IDU, CDI, EPP and ECR, https://www.idu.org/joint-statement-on-the-situation-in-belarus-by-idu-cdi-epp-and-ecr/?fbclid=IwAR3_oDiHoV4yBo1zvvoHWegzMdvy6w3VPKzjLNYq4VN7aJwIQ-q1FEIE9XI

[2] “We call for new and free elections in Belarus”, https://reneweuropegroup.eu/en/news/1589-we-call-for-new-and-free-elections-in-belarus/?fbclid=IwAR18c4upuL-n5SBUaClBr3wdbgIsU_1lmcVaW0JkGGZTqWyH638Y1LzqweY