Clark S. Judge este fondatorul și directorul general al White House Writers Group, Inc., precum și jurnalist de opinie, scriind pentru publicații precum Wall Street Journal, Financial Times, NYTimes.com, USNews.com, Policy Review, National Review Online. Domnul Judge a fost speechwriter pentru președintele Ronald Reagan și pentru vicepreședintele George Bush. În acest interviu pentru 45north, Clark Judge a discutat cu Dragoș Tîrnoveanu pe marginea scenei politice din Statele Unite, precum și impactul acesteia pentru relația transatlantică cu Europa Centrală și de Est.

Pentru limba engleză, click aici. For English, click here.

DT: Subiectul politic al zilei în Statele Unite este potențiala punere sub acuzare a președintelui Trump. Ați citit transcrierea acelei convorbiri telefonice cu președintele Zelenski. Credeți că există quid pro quo și cum vedeți procesul desfășurându-se?

CJ: Am citit transcrierea de mai multe ori și nu văd un quid pro quo.

Ne aflăm într-o perioadă dificilă în Statele Unite. După cum a observat un editor al Wall Street Journal într-un podcast, săptămâna aceasta, partidul de opoziție în continuare nu poate să accepte că a pierdut – și că Trump ar fi putut să câștige alegerile din 2016 fără ajutorul unei puteri străine. Prin urmare, nu au nicio ezitare în a-și canaliza toată energia în destituirea lui, în loc să caute un numitor comun pentru reformele necesare. O revistă importantă, The Atlantic, a surprins sentimentul printre Democrați, spunând că membrii Camera Reprezentanților sunt uniți în determinarea lor de a-l pune sub acuzare pe președinte dar “nu se pot pune de acord asupra motivelor pentru a-l pune sub acuzare”. Se pare că ne aflăm într-o situație de tipul Alice în Țara Minunilor – Regina de Cupă: verdictul acum, procesul mai încolo.

În ceea ce privește cum se va desfășura procesul: este în același timp mai simplu și mai complicat decât pare.

În termeni simpli, majoritatea Democrată din Camera Reprezentanților va vota să îl pună sub acuzare (echivalentul unui rechizitoriu a unui mare juriu). Majoritatea Republicană din Senat va vota să îl achite pe președinte. Acesta va fi finalul procesului.

Varianta complicată: după luni de muncă, un procuror foarte bine văzut de la Departamentul de Justiție a transformat investigația sa cu privire la ancheta din jurul amestecului Rusiei în alegerile din 2016 într-un penală, vizând de unde a plecat această anchetă și cum a fost efectuată. Țintele vor include, cu siguranță, figure proeminente din CIA și FBI și s-ar putea concentra, de asemenea, asupra campaniei Clinton din 2016 și oficiali de vârf din administrația prezidențială precedentă.

Între timp, Inspectorul General al Departamentului Justiției (numit de președintele Obama) este pe cale să emită un raport cu privire la conduit departamentului și al FBI, în timpul anchetei Trump-Rusia. Raportul este așteptat să fie foarte dur cu FBI și cu departamentul, în sine.

Chiar în această dimineață, un dosar depus în numele lui Michael Flynn (primul consilier pe securitate națională, care a demisionat în urma acuzațiilor că ar fi mințit FBI cu privire la conversațiile sale cu ambasadorul rus) pare să documenteze faptul că oficiali FBI au editat notițele de pe marginea interviului agenției cu generalul Flynn pentru a face să pară că acesta din urmă a zis lucrurile pe care de fapt nu le-a spus.

Pe scurt, toate părțile sunt în pericol în lunile ce urmează și adevărații vinovați ar putea să nu ne fie încă cunoscuți.

DT: În ceea ce privește alegerile prezidențiale din 2020, evident este mult prea devreme pentru a face predicții dar, în opinia Dvs., cine credeți că va fi nominalizatul Democrat și are ea sau el o șansă să îl bată pe Trump?

CJ: Începând cu azi, cel mai puternic candidat Democrat pare să fie senatoarea Elizabeth Warren. Cele două mari partide politice sunt echivalente în ceea ce privește puterea. În ciuda zgomotului și furiei care au tot venit dinspre Washington începând cu ziua alegerilor din 2016, opinia public se pare că nu s-a modificat în mod relevant. Cei care îl plăceau pe Trump atunci, îl plac și acum. Cei care nu îl plăceau atunci, nu îl plac nici acum. Dacă nu se întâmplă ceva care să schimbe cu adevărat opinia public, vor fi niște alegeri foarte strânse.

DT: Cum afectează o scenă politică americană foartă polarizată, relațiile Americii cu Europa, în special Europa Centrală și de Est? Am văzut o îmbunătățire a relațiilor dintre Statele Unite și țări precum Polonia și România în timpul administrației Trump. Poate acest trend pozitiv să fie inversat sau să încetinească dacă un Democrat câștiga alegerile din 2020?

CJ: Îmi petrec un timp îndelungat gândidu-mă și lucrând în această privință. În opinia mea, cheile prezervării câștigurilor pe care Europa Centrală și de Est le-a făcut în Washington în timpul administrației Trump și asigurarea continuității politicilor pozitive față de regiune sunt: 1) cultivarea conștientizării americane cu privire la cât de importantă este regiunea pentru un NATO puternic și, prin NATO, pentru propria securitatea a Americii; 2) Angajarea în relații nu doar cu Republicani, dar și cu Democrați, pentru a le explica regiune, rolul Inițiativei Celor Trei Mări în securitatea și stabilitatea politică a Vestului , precum și importanța securității energetice; 3) diversificarea surselor de energie ale regiunii.

DT: În timp ce Polinia și România au ales să solidifice relațiile cu Statele Unite și să ceară o prezență militară permanentă pe teritoriul lor, Ungaria a urmat o cale alternativă, având o relație mai deschisă cu Putin. Ce credeți despre asta?

CJ: Toate țările pe care le-ați enumerat au o relație excelentă cu administrația Trump. Ungaria este un aliat NATO. Este, în acelați timp, o țară fără ieșire la mare cu resurse proprii capabile să satisfacă doar jumătate din necesar. Ungaria este un exemplu bun pentru necesitatea diversificării resurselor de energie ale Europei Centrale și de Est și al lucrării în comun a tuturor țărilor din regiune.

DT: România pare a fi mai aproape de Statele Unite ca niciodată. Președintele Iohannis a vizitat de două ori Casa Albă în mandatul său. Chiar și așa, cetățenii români au nevoie în continuare de viză și există un sentiment că investițiile americane aici sunt sub așteptări. Unul din vinovați pentru această stare de fapt ar fi corupția. Cum ajută Statele Unite România să combată acest flagel?

CJ: Este o întrebare tehnică. Pur și simplu nu cunosc suficient de bine acest domeniu pentru a da un răspuns util dar dacă corupția din România inhibă investițiile internaționale, rămâne la latitudinea României suverane să abordeze această problemă. Nici Washington sau Bruxelles nu ar trebui să impună soluții pentru problemele României din afară. În același timp, România trebuie să recunoască o realitate simplă. Cei mai dezirabili investitori, cei care aduc în țară noi oportunități, noi tehnologii, noi aptitudini și noi de locuri de muncă, vor veni și vor rămâne în număr tot mai mic dacă o țară este coruptă.

Interview with Clark S. Judge, speechwriter in the Reagan White House: seem to be facing an Alice in Wonderland-Queen of Hearts-like moment: verdict first, trial later

Clark S. Judge is the founder and managing director of White House Writers Group, as well as an opinion journalist, who wrote for publications susch as Wall Street Journal, Financial Times, NYTimes.com, USNews.com, Policy Review, National Review Online. Mr. Judge was a speechwriter for President Ronald Reagan and for Vicepresident George Bush. In this interview for 45north, Clark Judge talked with Dragoș Tîrnoveanu about the political scene in the U.S. as well as its impact on the transatlantic relationship with Central and Eastern Europe.

DT: The political topic of the day in the U.S. is the prospect of impeachment of President Trump. You’ve seen the transcript of the phone conversation with President Zelensky. Do you think we have a quid pro quo and how do you see the process unfold?  

CJ: I have read the transcript several times and see no quid pro quo.

We are in a difficult period in the United States. As a Wall Street Journal editor noted in a podcast this week, the opposition party still cannot accept that it lost – and that Mr. Trump could have won the 2016 election with no foreign power’s help. So they feel no hesitation about focusing all their energies on unseating him, rather than on finding common ground for needed reforms. A prominent magazine, The Atlantic, caught the Democrat’s mood in their daily email early this week, saying that Democrats in the House of Representatives are united in determination to impeach the President, but they “can’t agree on the reasons for impeachment.”  So we seem to be facing an Alice in Wonderland-Queen of Hearts-like moment: verdict first, trial later.

As to how the process unfolds: It is both simpler and more complicated than it looks.

On the simple side, the Democrat Party majority in the House of Representatives will vote to impeach (equivalent to a grand jury indictment). The Republican majority in the Senate will vote to acquit. And that will be the end of it.

On the complicated side: After months of work, a highly regarded prosecutor at the Justice Department has turned his inquiry into the Russia probe into a criminal investigation of where the probe originated and how it was conducted. Targets will surely include senior figures at the CIA and FBI but may also focus on the 2016 Clinton campaign and top officials in the previous administration.

Meanwhile Justice Department’s inspector general (appointed by President Obama) is about to issue a report about the conduct of the department and the FBI during the Trump-Russia probe. The report is expected to be extremely damning toward the FBI and the department itself.

And just this morning a brief filed on behalf of Michael Flynn (the president’s first National Security Advisor who resigned amid allegations of lying to the FBI regarding talks with the Russian ambassador) appears to document that FBI officials edited the notes of their agency’s interview with General Flynn to sound as if he said things he did not in fact say.

Finally, text messages and emails have surfaced that suggest collusion among the agencies involved in the increasingly suspect Trump-Russia probe, the Clinton campaign and the previous administration’s White House.

In short, all sides are at risk in the months ahead, and the true villains may not yet be known.

DT: Regarding the 2020 presidential election, obviously it is very early to predict anything but in your opinion, who will win the Democrat ticket and does he or she have a chance to beat Trump?

CJ: As of today, the strongest Democrat candidate appears to be Senator Elizabeth Warren. The two major political parties are closely matched in strength. Despite all the sound and fury coming from Washington since Election Day 2016, public opinion appears to have shifted very little, if at all. Those who liked Mr. Trump then do so now. Those who disliked him still dislike him. Unless something happens that truly moves opinion, it will be a close election.

DT: How does the highly polarized American political scene affect its relations to the Europe, particularly Central and Eastern Europe? We’ve seen growing ties between the U.S. and countries like Poland and Romania under the Trump administration. Could this positive trend reverse or slow down if a Democrat wins the 2020 election?

CJ: I spend a great deal of time worrying about and working on this issue. In my judgment the keys to preserving the gains that Eastern and Central Europe have made in Washington during the Trump years and ensuring continuity of positive policies towards the region are: 1) building American awareness of how critical the region is to a strong NATO and, through NATO, to America’s own security; 2) Engaging not only with Republicans but also with Democrats to explain the region, the role the Three Seas play in the West’s security and political stability, and the importance of energy security; and 3) diversifying the region’s sources of energy.

DT: While Poland and Romania have chosen to solidify their relation with the U.S. and request a permanent American military presence, Hungary has taken a different path, having a more open relationship with Putin. What do you think of this?

CJ: All the countries you mention have an excellent relationship with the Trump Administration. Hungary is a NATO ally. It is also landlocked with internal sources of energy capable of meeting only half its needs. Hungary is a prime example of the urgency of diversifying Central and Eastern Europe’s sources of energy and of all the region’s countries working together.

DT: Romania seems closer than ever to the United States, with President Iohannis visiting the White House two times during his term. Even so, Romanian citizens still require visas and there is a sense that American investments here are below expectations. One culprit for this status quo has been said to be corruption. How is the U.S. helping Romania to fight corruption?

CJ: This is a technical question. I simply do not know these areas of policy well enough to give a useful answer, but if corruption in Romania inhibits international investment, it is up to sovereign Romania to tackle it. Neither Washington nor Brussels should impose solutions to Romania’s problems from without. At the same time, Romania must recognize a basic reality. The world’s most desirable investors — those who bring to a country new businesses, new technologies, new skills and new jobs, will come and stay in far fewer numbers when a country is corrupt.