În contextul invaziei ilegale și neprovocate a Ucrainei de către Federația Rusă și pornind de la o investigație realizată de Context.ro, încercăm în această analiză să aprofundăm și să legăm mai multe fapte și informații referitoare la oligarhii ruși din spatele Sun Wave Pharma SRL:

1. Oligarhii ruși Mikhail Fridman și Peter Aven, printre alții, sunt sancționați în mai multe jurisdicții, inclusiv în Uniunea Europeană
2. Toți cei cinci oligarhi (Mikhail Fridman, Peter Aven, German Khan, Alexei Kuzmichev și Andrei Kosogov) se află de mult timp în eșaloanele superioare ale puterii în Federația Rusă
3. Compania de asigurări AlfaStrakhovanie, parte a grupului Alfa, fondat de Fridman, a oferit servicii companiilor din complexul militar-industrial rusesc
4. Compania Sun Wave Pharma SRL îl are drept beneficiar real declarat pe Andrei Kosogov, un oligarh rus sancționat în Ucraina, apropiat de Fridman încă din anii 90.

Sun Wave Pharma SRL este unul din principalii jucători de pe piața suplimentelor alimentare din România. Este o companie care a generat o cifră de afaceri de peste 80 de milioane de euro în 2022, cu peste 11 milioane de euro profit și peste 400 de angajați. Firma este deținută de fondul de investiții LetterOne, înființat de Fridman, printre alți oligarhi ruși.

Disclaimer: Acest raport a fost pregătit cu sprijinul Beacon Project, o inițiativă a Institutului Republican Internațional (IRI). Opiniile exprimate sunt exclusiv ale autorului și nu reflectă cele ale IRI.

Mikhail Fridman s-a născut în Lviv, Ucraina (fosta URSS) pe 21 aprilie 1964. Este cetățean rus dar și israelian, având origini evreiești în familie. Conform Forbes, averea sa personală se situează la 12,8 miliarde de dolari și provine, în principal, din participațiile/acțiunile deținute la Alfa-Bank, una din cele mai mari bănci private din Rusia, și la LetterOne, un fond de investiții fondat de acesta în 2013, împreună cu alți oligarhi ruși. Este absolvent al Institutului pentru Oțel și Aliaje din Moscova iar în 1988, în epoca relaxării economice a lui Gorbaciov, tânărul Fridman a lansat o afacere de spălat geamuri care i-a adus primii bani serioși. În 1989, împreună cu colegii de facultate German Khan și Alexei Kuzmichev, a înființat mai multe companii, printre care Alfa-Foto (companie de import chimicale pentru fotografii) și Alfa-Kapital (firmă de investiții), care, în timp, au format consorțiul Alfa, cu interese în industria bancară, energie, telecomunicații și retail. 

Într-un interviu pentru Financial Times, Fridman povestește cum a supraviețuit în mediul de afaceri sălbatic al Rusiei postcomuniste, al anilor 90: “Niciodată nu am vrut să provocăm autoritatea, întotdeauna am urmat filosofia să fii loial și prietenos cu guvernul dar nu prea apropiat”. În 1997, împreună cu Viktor Vekselberg și Leonard Blavatnik, alți doi oligarhi ruși cunoscuți, a cumpărat compania petrolieră Tyumen (TNK). Afacerea s-a dovedit foarte profitabilă, pe fondul creșterii susținute a prețului petrolului pe parcursul anilor 2000. În august 2003, activele deținute de cei trei în TNK au fuzionat cu activele deținute de compania British Petroleum (BP) în Rusia, formând o nouă entitate, TNK-BP (50%:50%). Noua firmă rezultată era, la momentul respectiv, în top zece companii petroliere private din lume. Deși parteneriatul s-a dovedit unul de succes din punct de vedere al profitabilității, expații BP, în frunte cu Robert Dudley (cetățean american, șeful BP în cadrul parteneriatului) au experimentat stilul rusesc de a trata partenerii de afaceri: probleme în ceea ce privește prelungirea vizelor și raidul din partea forțelor speciale asupra birourilor din Moscova, ca urmare a unui litigiu între acționari.

În martie 2013, Fridman a finalizat cea mai importantă afacere din viața sa: vânzarea acțiunilor sale în cadrul TNK-BP, ca urmare a preluării acesteia din urmă de către gigantul petrolier de stat Rosneft (o afacere de 55 de miliarde de dolari, în total, care a presupus și acordarea unui pachet de acțiuni Rosneft către BP). Partea lui Fridman, Khan și Kuzmichev, prin consorțiul Alfa, a fost de 14 miliarde de dolari. Această lichiditate i-a permis lui Fridman și asociaților săi, prieteni din tinerețe, să își deschidă orizontul diversificării investiționale, iar vehiculul născut în acest sens s-a numit LetterOne.

Pe lângă German Khan și Alexei Kuzmichev, un alt nume important din panteonul rusesc al oligarhilor este legat de succesul lui Fridman: Petr Aven. Născut în Moscova, la data de 16 martie 1955, Aven are rădăcini evreiești și letone în familie. A absolvit Facultatea de Economie la Universitatea de Stat din Moscova, în 1977, ulterior urmând o carieră de cercetare la Institutul pentru Analiza Sistemelor din cadrul Academiei de Științe a Uniunii Sovietice. Aici l-a întâlnit pe Egor Gaidar, politician și economist rus influent, considerat arhitectul reformei brutale a economiei ruse postcomuniste. Prin acesta din urmă s-a lansat Aven în politică, ocupând funcții înalte în Rusia la începutul anilor 90, inclusiv cea de Ministru pentru Relații Externe în cadrul administrației Elțin (1991-1992).

Cariera politică i-a servit, probabil, drept o excelentă rampă de lansare în lumea afacerilor. A înființat o companie de consultanță (FinPA), prin intermediul căreia a colaborat cu Alfa-Bank, ajungând în 1994 să devină acționar la banca fondată de Fridman. Din acest punct, traseul celor doi a fost convergent, Aven fiind direct implicat în majoritatea deciziilor de business importante luate de Fridman. Acesta din urmă recunoaște în interviul cu Financial Times, citat mai sus, că Aven a fost o adiție importantă în afacerile Alfa, datorită conexiunilor acestuia în guvernul rus. Conform Forbes, Petr Aven are o avere de 4,2 miliarde de dolari și este proprietarul celei mai mari colecții private de artă rusească din lume. Împreună cu Fridman, are acțiuni la LetterOne și este unul din fondatorii fondului de investiții.

Cei doi oligarhi nu sunt lipsiți de controverse. În primul rând, Petr Aven și Mikhail Fridman se află sub sancțiuni economice în mai multe jurisdicții. Ambii au fost sancționați la pachet în următoarele țări/zone: Uniunea Europeană (28.02.2022), Ucraina (19.10.2022), Noua Zeelandă (05.04.2022), Marea Britanie (15.03.2022), Elveția (04.03.2022), Australia (14.03.2022), Canada (19.04.2022), Statele Unite (11.08.2023). În motivația care vine odată cu plasarea unui individ pe lista de sancțiuni UE scrie că Fridman “este considerat a fi un principal finanțator rus și facilitator din anturajul lui Putin. A reușit să dobândească active de stat prin conexiunile sale cu guvernul. În schimbul favorurilor făcute lui Vladimir Putin, a obținut sprijin politic pentru afacerea sa și câștiguri financiare.” Motivația pentru Petr Aven este similară cu cea pentru Fridman.

Este clar că sancțiunile au avut un efect asupra oligarhilor. Imediat după ce acestea au fost impuse de Uniunea Europeană, Fridman le-a caracterizat drept “fără temei și nedrepte” și și-a exprimat speranța că Statele Unite și Regatul Unit să nu le urmeze exemplu. Dorința sa nu s-a îndeplinit deoarece, până la finalul lui august, 2022, era deja sancționat, împreună cu Petr Aven, în cele două țări. În decembrie 2022, Fridman a fost arestat în Marea Britanie (și ulterior eliberat pe cauțiune) ca urmare a unor acuzații de spălare de bani, printre altele. Într-un final, autoritățile și-au retras acuzațiile împotriva lui Fridman.

Cei doi oligarhi au încercat să conteste și să oprească efectul sancțiunilor prin mai multe metode, unele chiar neașteptate, ceea ce demonstrează faptul că sancțiunile funcționează. Dintr-o serie de acuzații aruncate între doi exponenți ai opoziției liberale rusești, Alexei Venediktov, editor șef al radioului Ekho Moskvy, și Leonid Volkov, aliat al lui Alexei Navalny, am aflat că Volkov a semnat o scrisoare adresată Comisiei Europene, prin care cerea ca sancțiunile îndreptate împotriva lui Fridman și lui Aven să fie ridicate.

Politico raporta în septembrie că Aven a apelat la serviciile unei firme de lobby din Washington în 2022, pentru a încerca să afle dacă va fi pus sub sancțiuni de guvernul american și pentru a preveni acest lucru. O investigație a jurnaliștilor de la ICIJ (International Consortium of Investigative Journalists) a scos la lumină documente judecătorești din Marea Britanie care arată transferuri de aproximativ 5 milioane de dolari dintr-un cont din Austria, gestionat de firma cipriotă Abacus Ltd., presupus a fi în numele lui Aven, pe data de 28 februarie, ziua în care au fost impuse sancțiunile împotriva sa în Uniunea Europeană. Investigația face parte dintr-un material mai amplu al ICIJ, în parteneriat cu alte 68 de redacții din lume, numit Cyprus Confidential, concentrat pe rolul offshorurilor din Cipru în planurile Moscovei pentru dominația și dezbinarea Ucrainei și a Vestului, în general.

Într-o conversație cu publicația spaniolă El Pais, din martie 2022, Fridman era afectat de impunerea sancțiunilor, părând să conștientizeze pentru prima oară costul mare de a trăi într-o capitală europeană precum Londra, având conturile blocate. Oligarhul se lamenta spunând că  “lucrurile nu se vor îmbunătăți pentru Vest dacă forțează antreprenori geniali să meargă în Rusia, în loc să îi integreze mai mult și să încerce să îi facă să ia o poziție, deși este clar că oamenii de afaceri din privat au zero influență asupra lui Vladimir Putin.” Același Fridman spune în articol că “sancțiunile îndreptate împotriva antreprenorilor nu au sens deoarece majoritatea și-au construit afacerile prin talent, efort și calificări personale.”

La fel ca în cazul profilului lui Viktor Vekselberg, pentru a vedea în ce măsură au participat la efortul de război al Rusiei oligarhii asociați cu LetterOne/Alfa, am apelat la investigația realizată de jurnaliștii ruși de la Proekt, investigație care se concentrează pe legăturile contractuale dintre companiile oligarhilor ruși și entități și companii de stat din Rusia care produc echipamentele și armele care omoară ucraineni. Jurnaliștii se află în exil, fiind în pericol dacă ar mai fi stat în Rusia. Roman Badanin este fondatorul proiectului, absolvent al programului John S. Knight de la Stanford University. Din acest material aflăm că cei cinci oligarhi din jurului grupului de firme Alfa au contribuit, în mod indirect, la efortul de război al Rusiei, inclusiv la comiterea unora dintre cele mai mari atrocități din acest război, de până acum. Astfel, principala legătură dintre cei din grupul Alfa și complexul militar și industrial al Rusiei este firma de asigurari AlfaStrakhovanie.

Masacrul de la Bucha (1400 de morți, inclusiv 37 de copii, conform autorităților de la Kiev) a fost posibil și prin utilizarea puștilor de asalt din clasa AK-100, produse de compania Kalashnikov, și a mitralierei PKP Pecheneg, produsă de Central Științific — Institutul de Cercetare pentru Inginerie de Mașini de Precizie (TsNIITochMash) din Podolsk și uzina privată Degtyaryov, deținută de Igor Kesaev. Ambele entități au beneficiat de servicii de asigurare medicală și de proprietate de la AlfaStrakhovanie.

O parte din cartușele trase de aceste arme, care i-au omorât pe ucrainenii din Bucha și nu numai, provin de la fabricile de cartușe din Tula și Ulyanovsk, deținute de Igor Rotenberg. Alfa Bank a avut o relație specială cu fabrica din Tula. Deși în 2018 banca anunțase că oprește toate liniile de credit acordate companiilor din sectorul de apărare (din cauza riscului asociat cu sancțiunile), în 2020 a acordat un nou credit de aproximativ 1,8 miliarde de ruble (aproximativ 20 de milioane de euro) companiei deținute de Rotenberg, credit care a fost închis abia în decembrie 2022. 

Compania AlfaStrakhovanie îi leagă, în mod indirect, pe cei cinci oligarhi și de bombardarea teatrului din Mariupol, principalul adăpost al orașului, (cel puțin 300 de morți, conform autorităților de la Kiev) prin faptul că aceștia au oferit servicii de asigurare de proprietate companiei Sukhoi, care a produs avioanele care au aruncat cele 2 bombe de 500 de kilograme fiecare peste civili ucraineni nevinovați. 

Prin urmare, din cauza colaborării cu instituțiile de stat și private implicate în agresiunile împotriva suveranității și integrității Ucrainei, AlfaStrakhovanie Group a fost sancționată de Ucraina (începând cu 05.07.2023), iar din decembrie 2023 de către Uniunea Europeană, Elveția și Franța.

Nu doar Proekt a documentat aceste legături. Radio Europa Liberă Ucraina a investigat subiectul și a publicat în mai 2022 un material prin care arată faptul că AlfaStrakhovanie a oferit servicii de asigurare pentru autovehicule care aparțin Gărzii Naționale, o facțiune militară internă a Rusiei, separată de Forțele Armate Ruse, înființată chiar de Vladimir Putin în 2016, cu scopul de a oferi servicii de protecție obiectivelor de stat, de a apăra granițele Rusiei, de a combate terorismul și crima organizată. Garda Națională a avut un rol activ în războiul Rusiei împotriva Ucrainei, acționând pe teritoriul suveran al Ucrainei, inclusiv cu vehiculele asigurate de AlfaStrakhovanie. Ucraina a naționalizat bunurile și participațiile lui Fridman de pe teritoriul ei, inclusiv Sense Bank, fosta Alfa Bank Ucraina. Mai mult, în decembrie 2023 a emis un mandat de arestare pe numele său.

Enorma infuzie de lichiditate din vânzarea acțiunilor deținute în TNK-BP a deschis noi orizonturi investiționale pentru oligarhii ruși angrenați în această afacere. LetterOne, fondat în 2013, a devenit vehiculul prin care banii lui Fridman, Khan și Kuzmichev s-au îndreptat spre sediul LetterOne din Luxemburg și de acolo spre oportunități de afaceri din toată lumea, inclusiv din România. Luxemburg nu este o destinație exotică pentru afacerile oligarhilor ruși, chiar din contră. Publicația luxemburgheză Delano cita în martie 2022 o bază de date realizată de foști angajați anonimi din așa-numitul Big Four (principalele patru firme de audit și consultanță din lume, KPMG, Deloitte, Ernst & Young, PwC), activi în Luxemburg, care au lucrat cu documente relevante (baza de date nu mai este online): se pare că o treime din top 40 cei mai bogați ruși, conform Forbes 2021, dețin companii în Marele Ducat.

Conform informațiilor făcute publice de LetterOne (L1), fondul de investiții este construit în jurul a două grupuri de companii: unul controlat de Letterone Holdings SA și unul controlat de Letterone Investment Holdings SA, ambele cu sediul în Luxemburg. Prima ramură include investițiile în domeniul energiei (prin compania L1 Energy) iar a doua ramură include restul de investiții precum și partea de trezorerie (prin companiile L1 Health, L1 Technology, L1 Retail, L1 Treasury). Fiecare dintre cele două grupuri are propriul consiliu director. Auditorii oficiali sunt Ernst & Young (Luxemburg și Londra). Președintele ambelor Consilii Directoare este Lordul Davies (Evan Mervyn Davies), actual membru al Parlamentului Britanic (Camera Lorzilor) și fost Ministru al Comerțului în cabinetul lui Gordon Brown (ianuarie 2009 – mai 2010). Directorul executiv al ambelor companii este Jonathan Muir. Acesta are o experiență de lucruvastă în Rusia și cu ruși, ocupând poziții de top în Sidanko (Director Financiar) și TNK-BP (Vicepreședinte al departamentului Financiar). Sidanko a fost o companie petrolieră rusească cu un istoric controversat.

Aflăm din raportul de evaluare anual (2022) realizat și publicat de L1 mai multe informații relevante: anul 2022 a adus cu sine o scădere de peste 30% a valorii totale a activelor deținute (de la 26,8 miliarde de dolari în 2021, la 18,7 miliarde de dolari în 2022) și o scădere a lichidității de aproape 20% (9,6 miliarde de dolari în 2021, 7,7 miliarde de dolari în 2022). Atât Davies cât și Muir asociază această deteriorare gravă a calității portofoliului de investiții L1 cu efectele războiului din Ucraina asupra asociaților fondatori ruși. Muir face referire la Aven și la Fridman în raport drept “UBO” (ultimate beneficial owner – beneficiar real).

Pentru a reduce acest impact și a se distanța de cei doi, Davies și Muir spun că s-au luat o serie de măsuri, printre care: Aven și Fridman au fost excluși din orice fel de decizie executivă ce ține de L1; celor doi li s-a înghețat accesul la dividente, alte resurse economice sau active ale L1, precum și accesul la mijloacele de comunicare electronică (e-mail) ale companiei; fiecare angajat L1 trebuie să declare lunar faptul că nu a luat legătura/comunicat cu persoanele sancționate, precum și faptul că nu au facilitat pentru aceștia accesul la resursele economice ale L1, inclusiv la activele deținute; dreptul de vot asociat pachetului de acțiuni deținute de Aven și Fridman a fost suspendat. Cei doi și-au dat demisia din funcțiile executive deținute la L1 pe 1 martie 2022, iar pe 4 martie restul de acționari ruși le-au urmat exemplul.

În România, compania Sun Wave Pharma activează pe piața farmaceutică din anul 2008, fiind un proiect inițiat de Yogish Agarwal, fostul director de țară (România) al companiei farmaceutice Ranbaxy. În 2017, compania a fost cumpărată de sud-africanii de la Ascendis pentru aproximativ 16 milioane de euro iar în 2021 a fost preluată de LetterOne împreună cu fondul de investiții Blantyre Capital pe fondul unor probleme financiare ale sud-africanilor și a unei datorii existente ale acestora către cele două fonduri de investiții. Daily Maverick, o publicație sud-africană, relata în 2021 faptul că un grup de acționari minoritari ai Ascendis s-au organizat pentru a-și exprima îngrijorarea cu privire la posibilitatea ca preluarea de către cele două fonduri de investiții să fie un raid corporativ (preluare ostilă). În cele din urmă, LetterOne a preluat și părțile deținute de Blantyre Capital, la finalul lui 2022, informație ce reiese dintr-o comunicare a Biroului pentru Concurență din Malta, instituție care a trebuit să aprobe tranzacția. Prin urmare, știm că LetterOne, prin L1 Health, deține 100% din Sun Wave Pharma SRL, probabil prin una sau mai multe entități juridice, cel puțin la data comunicatului maltez, ianuarie 2023.

Conform Registrului Comerțului din România, Sun Wave Pharma SRL are drept acționar (100%) o entitate juridică numită SUN WAVE PHARMA HOLDINGS LUXEMBOURG S.A. Conform informațiilor disponibile pe Ministerul Finanțelor, evoluția companiei Sun Wave în România, după preluarea ei de la Ascendis, a fost una de creștere constantă, de la an la an. În 2017 a înregistrat o cifră de afaceri de aproximativ 19 milioane de euro, crescând la 39 de milioane de euro în 2018, până la 84 de milioane de euro în 2022. De asemenea, profitul companiei a crescut constant în această perioadă, de la aproximativ 1 milion de euro în 2017, până la 11 milioane de euro în 2022.

Această creștere s-a manifestat și pe fondul triplării pieței de suplimente alimentare în România, între 2012 și 2022, ajungând la o valoare de aproximativ 2,7 miliarde de lei în 2022 (aproximativ 550 milioane euro). Pe fondul acestei creșteri, directorul Consiliului Concurenței din România a spus “îngrijorarea mea este că populația cheltuie foarte mulți bani pe niște produse care au beneficii discutabile şi atunci ar merita, cum la medicamente aţi văzut cât de riguroasă e verificarea, ar avea sens să avem o verificare mai riguroasă şi pe zona de suplimente alimentare, să ne asigurăm că într-adevăr aduc beneficii celor care le folosesc.”

Potrivit unui extras din Registrul Beneficiarilor Reali de la Registrul Comerțului, Sun Wave Pharma SRL are drept beneficiar real declarat pe Andrei Kosogov, cetățean rus. Prin urmare, întrebarea este cine este Andrei Kosogov și este acesta corect declarat drept beneficiar real? 

Andrei Kosogov este al cincilea oligarh rus din sfera Alfa-Bank / Letter One, mai puțin vizibil ca ceilalți patru enumerați dar și el având o avere considerabilă, estimată la 1,1 miliarde de dolari de Forbes. Kosogov se află și el sub sancțiuni dar impuse doar de Ucraina (din 19.10.2022). 

După cum nota Bloomberg în mai 2022, “Kosogov nu a fost niciodată menit să acumuleze atât de multă putere în lumea oligarhilor.“ Kosogov s-a născut în Estonia (fosta URSS) pe 15 martie 1961. A absolvit Institutul de Inginerie Energetică din Moscova. Lucrează cu Fridman încă din 1992, când l-a învestit pe Kosogov, în mod bizar pentru un absolvent de inginerie, cu puterea de decizie cu privire la investițiile realizate de Alfa Capital asociate cu valul privatizărilor din Rusia. Dintr-un profil realizat de publicația Turkish Weekly (profil în care de mai multe ori se face referire la Kosogov drept “erou”) aflăm că acesta a fost secretarul filialei Tineretului Comunist (Comsomol) al Institutului de Inginerie Energetică, de unde a absolvit, ceea ce reprezintă un element comun cu Fridman, care și el a făcut parte din această organizație de tineret. Aflăm din același articol și faptul că Andrei Kosogov l-a întâlnit pe Fridman într-un mod clasic,  după ce ar fi aplicat la un anunț de angajare publicat în ziarul Moskovskiye Novosti firma Alfa.

Până la urmă, Kosogov a acumulat multă putere, după ce a devenit cel mai mare acționar la Alfa Bank (41%), ca urmare a deciziei acționarilor German Khan și Alexei Kuzmichev de a părăsi instituția, în martie 2022. Conform contractelor revizuite de jurnaliștii ruși de la Proekt, în perioada 2014-2021, diverse companii din grupul Alfa au oferit servicii (asigurari, linii de credit, etc.) la cel puțin 23 de entități din complexul militar-industrial rusesc.  

Din cartea Oamenii lui Putin, scrisă de Catherine Belton, aflăm două informații interesante, care pot să ofere mai mult context asupra aparentei întâlniri întâmplătoare dintre Fridman și Kosogov, aparent de la un banal anunț în ziar: (1) “totul era sub control sovietic” – referire la direcția în care trebuia sa se ducă afacerile și operațiunile lui Fridman, la începuturile Alfa, un citat dintr-un interviu cu un oficial guvernamental rus din iunie 2014; (2) KGB-ul din epoca Gorbaciov și-a dat seama că sfârșitul Uniunii Sovietice este aproape astfel încât a început un proces de experimente capitaliste, prin care tineri comsomolisti, precum Fridman sau Mihail Hodorkovski, au putut să înceapă afaceri dirijate și susținute de Partidul Comunist, care ulterior i-a transformat în oligarhi, nouveau riche ai Rusiei post-sovietice. Legăturile directe dintre KGB și Comsomol sunt cunoscute, aceasta din urmă fiind o pepinieră de recrutare des uzitată de serviciul secret sovietic. 

Noțiunea de beneficiar real poate părea un termen tehnic, jargon specific serviciilor financiare, dar se referă, de fapt, la ceva fundamental: transparența în ceea ce privește cine controlează în final o afacere. În viața noastră de zi cu zi interacționăm cu afaceri la fel de mult pe cât interacționăm cu alți indivizi, așa că este important să fie publică această informație, precum și cât mai accesibilă posibil. De asemenea, este important ca statul să aibă o perspectivă clară asupra cine controlează în cele din urmă o afacere, pentru situațiile când trebuie să aplice legea și sancțiunile în vigoare. Statul trebuie să aibă și instrumentele legale și de reglementare adecvate pentru a identifica beneficiarul real al unei companii.

Revenind la articolul Bloomberg citat mai sus, mai sunt menționate două informații importante: (1) Kosogov a preluat acțiunile deținute de German Khan și Alexei Kuzmichev în LetterOne, ridicându-i cota la 47,2% și (2) Mikhail Fridman deține 37,9% (cel puțin la momentul publicării articolului respectiv, mai 2022).

Conform legii 129/2019 din România, beneficiarul real al unei companii este o persoană fizică care deține 25% + 1 din acțiunile/participațiile respectivei companii. La momentul scrierii acestui articol Andrei Kosogov este singurul beneficiar real declarat. 

În analiza anterioară, centrată pe oligarhul rus Vekselberg, observam faptul că Viktor Vekselberg a fost identificat corect drept beneficiar real de către reprezentanții companiei Sulzer GTC Technology Romania SRL, dar în concordanță cu practica autorităților române, nu s-a luat nicio măsură, nefiind obligatoriu pentru acestea de a acționa, din punct de vedere al dreptului internațional. În această analiză, observăm o situație diferită. Se pare că nu există o verificare din partea statului dacă o declarație de beneficiar real este corectă sau nu, în măsura în care nu există o notificare prealabilă din partea unui terț cu privire la discrepanțe (ex. o bancă, alte agenții guvernamentale etc.). Aceasta este o vulnerabilitate pentru România, deoarece poate oferi o oportunitate persoanelor și entităților sancționate de a face afaceri și de a genera venituri, fără ca autoritățile să fie conștiente și să acționeze în baza acestor informații.

Deși acest lucru poate suna abstract, când revenim la întrebarea din subtitlu, sancțiunile și identificarea corectă a beneficiarilor reali sunt importante deoarece atunci când sunt aplicate cu diligență, diminuează capacitatea Rusiei de a continua războiul și, în cele din urmă, suferința și moartea tragică și inutilă a ucrainenilor.