Potrivit unui articol de presă publicat de site-ul Balkan Insight în data de 12 octombrie, autoritățile kosovare iau în considerare stoparea plății energiei furnizate comunității etnice sârbe care locuiește în nordul Kosovo de la bugetul de stat.
Ministrul Economiei din Kosovo, Artane Rizvanolli, a declarat că guvernul a luat decizia ca valorea alimentării cu energie a zonei de nord să fie încă asigurată de la buget până la termenul limită al implementării acordurilor energetice semnate de Kosovo și Serbia în iunie anul trecut. Consumul de electricitate al localităților din nordul Kosovo, unde trăiesc majoritar etnici sârbi, este inclus în plata facturilor restului cetățenilor kosovari încă de la sfârșitul războiului, din 1999 încoace. În 2017, Curtea Constituțională din Kosovo a decis că această practică reprezintă o încălcare a drepturilor omului. Totuși, guvernul din Kosovo a continuat să aloce bani de la buget pentru a acoperi consumul de energie din localitățile Mitrovica de Nord, Leposavic, Zvecan, și Zubin Potok. Aceasta ar fi însemnând în jur de 12 milioane de euro pe an.
Conform acordului energetic din iunie 2022, dacă compania de distribuție a energiei electrice din Kosovo (KEDS) și operatorul de rețea (KOSTT) nu se pun de acord cu Drustvo Elektrosever, subsidiara companiei electrice de stat din Serbia, în termen de 100 de zile de la oferirea licenței de a intra pe piață pentru a alimenta cu energie zona de nord, licența ar putea fi suspendată sau retrasă. Ea a fost primită inițial în iunie 2022, iar în octombrie același an s-a anunțat că cele două parți au ajuns la un acord privind standardele tehnice. Apoi au apărut probleme legate de faptul că partea kosovară a susținut că datele privind consumul primite prin intermediul Uniunii Europene de la compania sârbă erau incomplete. Pe de altă parte, acordul conținea regula ca în termen de 10 zile de la primirea licenței de către subsidiara sârbă, să fie semnat contractul propriu-zis. Timp de un an și câteva luni de când licența s-a primit, acest lucru nu a avut loc. Ministrul Economiei din Kosovo a subliniat că este încrezător că nu v-a mai dura mult și contractul va fi în final semnat, susținând că amânarea a fost determinată de lipsa fondurilor de la guvern.
Drustvo Elektrosever a fost înființată ca urmare a unei înțelegeri între Serbia și Kosovo realizată la Bruxelles, în 2013, dar nu a primit licență de funcționare până în anul 2022. Guvernul kosovar a alocat de la bugetul de stat în august 2022, 40 de milioane de euro pentru a achita consumul de electricitate din nord până în noiembrie 2022 când localnici urmau să își achite obligațiile de plată. Compania de distribuție kosovară, KOSTT, a devenit independentă de operatorul sârb EMS în decembrie 2020 și a fost inclusă în Rețeaua Europeană a Operatorilor de Transmitere a Sistemelor de Electricitate ENTSO-E, făcând bloc de data aceasta cu furnizorul de electricitate din Albania. Ministrul de Finanțe din Kosovo, Hekuran Murati, a declarat că KOSTT trece printr-o perioadă financiară dificilă cauzată de obligațiile pe care le are față de ENTSO-E, iar extinderea acordului privind piața de energie din nordul statului este soluția pentru a rămâne în această formulă.
Conform The World Factbook al CIA actualizat luna aceasta, ponderea populației sârbe în Kosovo este de 1.5%, dar acestea sunt date oficiale oferite de administrația națională kosovară. ONG-ul Minority Rights informează că la nivelul anului 1999, când războiul din Iugoslavia s-a încheiat, 300,000 de sârbi încă mai trăiau în regiunea Kosovo. În 2005, se estimase că 140,000 rămăseseră, pentru ca date strânse de OSCE în 2010 și 2013 să concluzioneze că erau în jur de 146,000 de etnici sârbi care trăiau atât în nordul cât și în sudul Kosovo, în număr aproape egal. Recensământul din 2011 atesta că ar mai fi doar 1.5 % sârbi dar mulți dintre ei au refuzat să se declare ca etnie. Acest procent păstrat până astăzi în statistici ar însemna un număr de 30,000 de persoane din populația de aproape 2 milioane de locuitori a Kosovo.
Președintele Serbiei, Aleksandar Vučić, s-a întâlnit ieri cu reprezentantul special al Uniunii Europene pentru dialogul dintre Belgrad și Pristina și pentru probleme privind Balcanii de Vest, asistentul adjunct al secretarului de stat al SUA pentru Balcanii de Vest, consilierii pentru probleme de politică externă și securitate ai președintelui Franței și cancelarului Germaniei și consilierul diplomatic al primului-ministru al Italiei. Deși președintele Serbiei a lăsat să se înțeleagă că tema principală a întâlnirii ar fi medierea între Kosovo și țara sa, este posibil ca de exemplu tema migrației și pagubele pe care le fac migranții să fi fost punctul de interes al membrelor UE.
Recent, președintele francez Macron a ales să avertizeze Kosovo că statele UE nu mai permit comportamente violente de felul celui întâmplat recent în nordul locuit de sârbi din Kosovo, lângă o mânăstire, unde trei oameni pe care poliția kosovară i-a declarat ca înarmați, au fost omorâți și alții au fost arestați. Interesant este faptul că președintele francez a ales să spună că liberalizarea vizelor va fi sistată ca urmare a încălcării medierii, într-o întâlnire cu prim-ministrul Albaniei, Edi Rama.
Totuși, atuul Kosovo este că susține, ca într-o antiteză de guvernare de la începutul înființării lui, lumea occidentală, deci și politicile europene. Serbia este încă cel mai important aliat al Rusiei în Peninsula Balcanica, iar în ultimii ani aceasta este o politică prea controversată pentru ca Vestul să aibă încredere deplină aici.
Kosovo este încurajat să își mențină ostilitatea față de Serbia și cererile acesteia, inclusiv de către alți vecini din Peninsula Balcanică care au anumite probleme, istorice sau nu, cu sârbii. Printre acestea se numără state ca evident Albania, dar și Croația și Muntenegru. Jurnalistul Muharem Bazdulj, într-un interviu pentru Kosovo Online, arată că se conturează două blocuri de alianțe în Peninsula Balcanică bazate pe fostul model istoric. Serbia are chiar singură avantajul unei populații numeroase, deci nu are neapărat nevoie de o alianță și are totodată avantajul minorităților etnice sârbe și pe cel al legăturilor religioase în multe state din regiune. El mai subliniază că o Serbie care a devenit puternică, inclusiv pe plan economic (cu ajutor extern european și chinez bazat pe interese de securitate și influență) nu este un scenariu de dorit de către vecinii limitrofi deoarece amintește mai ales de fostul ei statut de hegemon în perioada comunistă. Istoricul Aleksandar Rakovic este de aceeași părere, notând că o Serbie cu încredere determină încredere și pentru minoritățile sârbe din alte state balcanice. Însă problema cea mai mare în viziunea lui este factorul occidental, nu neapărat prin presiunea pe care o exercită pentru rezolvarea disensiunilor ci prin perspectiva de realizare a consensului care mai mult favorizează ceea ce își dorește Serbia.
Din câte se pare, fricțiunile dintre Serbia și Kosovo asupra zonei de nord a statului kosovar locuite de etnici sârbi sunt și vor fi “călcâiul lui Ahile” asupra căruia disputele continuă și stau în calea unui consens real. Guvernul kosovar încearcă prin câteva măsuri nepopulare pe plan internațional să nu piardă controlul total al acestei zone.
Tensiunile dintre sârbi și kosovari vor fi foarte puțin atenuate de planul de mediere al Uniunii Europene. În primul rând, Serbia are o siguranță economică ce o va face să nu cedeze foarte multe pentru un compromis. Mai mult, această siguranță este redată de statutul de frontieră balcanică cu UE, într-o perioadă de maximă importanță pentru organizație de a-și menține granițele închise împotriva migranților. De aici survin multe fonduri europene pentru Serbia care are solicitarea de a respecta planul european de reducere a migrației. Din aceste considerente de circumstanțe, Uniunea Europeană nu dă prea multe speranțe de accedere și integrare celorlalte state balcanice, ceea ce le nemulțumește și le aruncă într-o spirală a subdezvoltării, în ciuda adoptării de măsuri pro-europene dintre care unele contravin faptelor istorice.
