Președintele Serbiei, Alexandar Vucic, și primul ministru al Kosovo, Albin Kurti, s-au întâlnit în orașul Ohrid din Macedonia de Nord pentru a discuta despre implementarea înțelegerii făcute luna trecută între părți pe marginea normalizării relațiilor sub medierea Uniunii Europene.

Deși partidele de opoziție din ambele state sunt în dezacord față de această înțelegere, decidenții au acceptat să pună în aplicare planul Uniunii Europene de normalizare a relațiilor prin 11 puncte, printre care și recunoașterea reciprocă a simbolurilor naționale, pașapoarte, diplome, plăcuțe de înmatriculare și însemne vamale.

Președinta Kosovo, Vjosa Osmani, a declarat că speră ca acordul să fie acceptat și implementat pentru ca astfel Kosovo să fie recunoscut ca stat, în timp ce președintele Serbiei, a declarat că în timp ce textul planului nu a putut fi consultat înaintea întâlnirii, pentru el normalizarea se rezumă la sensul restrâns al relațiilor mai bune cu albanezii ca și vecini.

Atât la nivel internațional, dar mai ales la nivel european, rezultatele discuțiilor au fost așteptate cu interes deoarece ar fi o nouă dovadă de stabilitate în regiune, o regiune măcinată de conflicte, turbulențe financiare, sociale și politice dese, migrație masivă dar și o diferențiere culturală de valorile europene și democratice încă nedepășită.

Președintele Vucic a subliniat într-o declarație preluată în presa sârbă că nu va semna niciun document în cadrul acestei întâlniri și că va apăra suveranitatea Serbiei.

Auspiciile apropierii celor două state aflate în disensiuni permanente din cauze istorice pot fi puse pe seama politicii tot mai prudente a Uniunii Europene privind securitatea granițelor sale pusă la încercare de fluxul continuu de migranți în căutarea unei vieți normale. Pe de altă parte, acceptarea acestei apropierii de către cele două părți am putea să o considerăm un compromis pentru susținerea economică de care orice stat al Peninsulei Balcanice are nevoie.

Întâlnirea din Ohrid, care a durat 12 ore, nu a avut succese notabile vis-a-vis de normalizarea concretă a relațiilor dintre Serbia și Kosovo așa cum ar trebui să fie, dar s-a mai făcut un nou pas spre acest vis. Presa a redat câteva dintre punctele cuprinse în acordul cadru și anexă, dintre care cel mai important pentru Serbia este punctul numărul 7 care se referă la garanții privind guvernarea autonomă a etnicilor sârbi din Kosovo inclusiv a respectării dreptului la viața religioasă normală și la asigurarea continuității Bisericii Ortodoxe Sârbe. De asemenea, se va forma un comitet comun de monitorizare în termen de 30 de zile care va fi condus de reprezentanți ai Uniunii Europene.

Textul acordului din februarie 2022 mai subliniază că Serbia nu va putea obiecta asupra includerii Kosovo în oricare organizație internațională, cele două părți nu se vor putea reprezenta în relațiile externe ca înlocuitor pentru cealaltă, niciuna nu va sabota sau bloca progresul celeilalte părți pentru accederea la UE, ambele trebuie să colaboreze în toate domeniile esențiale existenței statului (știință, economie, tehnologie, sănătate, cultură, religie, protecția mediului, aplicarea legii dar în special privind persoanele dispărute sau dislocate) și părțile sunt obligate să constituie misiuni permanente pe teritoriul celeilalte. În plus, Uniunea Europeană se angajează prin articolul 9 din acord să ofere sprijin financiar și să găsească și alți donatori care să investească în dezvoltarea economică, a conectivității și tranziției verzi în Serbia și Kosovo.

Privind la Kosovo, Administrația Comerțului Internațional din SUA a realizat o analiză a economiei sale anul trecut care arată că acesta a făcut față perioadei defavorabile din punct de vedere economic din timpul pandemiei, dar este încă unul dintre cele mai sărace state europene. Finanțele sale se bazează într-un procent destul de mare pe remitențele celor plecați la muncă în străinătate (15% din PIB), iar veniturile din exporturi acoperă doar 15.3% din cheltuielile din importuri. Totodată, partenerii săi comerciali principali sunt statele vest-balcanice către care merg 38% din exporturi (19% importuri) dar se face comerț și cu statele membre UE către care merg 30% din exporturi (44% din importuri!).

Pe de altă parte, Kosovo deține o rată a șomajului ridicată dar are atuul unei forțe de muncă ieftină, cu aproximativ 50% din populație sub 25 de ani și multe resurse naturale. Cel mai mare investitor străin care a adus venituri în 2021 este Germania.

În contrast, Serbia este unul dintre cele mai dezvoltate state din Balcanii de Vest și atrage constant fonduri europene. Cele mai puternice ramuri ale industriei și care fac totodată obiectul exporturilor sunt domeniul auto, mineritul prin furnizarea de energie, producția de mașinării și componente, chimicale, haine, produse farmaceutice etc., iar cei mai importanți parteneri comerciali sunt Germania, Italia, China și evident, Rusia. Un aspect de reținut este faptul că Serbia se află pe locul patru în topul țărilor europene care primesc investiții chineze. În același timp, importurile Serbiei din China sunt semnificative, de aproximativ 11 ori mai mari decât exporturile, conform statisticilor Băncii Mondiale.

În concluzie acordul celor două părți de a se reuni la masa negocierilor este determinat de câțiva factori importanți pe lângă nevoia Uniunii Europene de a-și mări securitatea granițelor sale și de a câștiga actori de încredere pe ruta Balcanilor de Vest. Pentru Kosovo este o șansă de a se stabiliza economic, politic și juridic, iar pentru Serbia este șansa de a fi privită ca un candidat puternic pentru a fi membra Uniunii Europene. Rămâne de văzut cum vor evolua promisiunile negocierilor și cum va decurge implementarea în teren a prevederilor acordului.