Cele mai mediatizate proteste ale fermierilor la nivel european au avut loc în Germania, începând cu 8 ianuarie, unde Asociația Fermierilor Germani a fost cea care a îndemnat posesorii de afaceri în agricultură să lanseze un avertisment public împotriva măsurilor de austeritate pe care le dorește guvernul. Inițial, protestele s-au concentrat pe zona Berlin și Koln, iar cei care au protestat au blocat intrarea pe autostrăzi și drumuri de interes cu utilaje agricole și au reușit în cele din urmă să organizeze o manifestație de amploare în capitala statului.

În luna noiembrie 2023, Curtea Constituțională din Germania a aprobat adoptarea planului pregătit de guvernul german prin care se dorește economisirea a aproximativ 17 miliarde de euro la bugetul statului în 2024. Circa 920 de milioane de euro s-ar economisi doar prin tăierea reducerilor oferite de stat la folosirea carburanților în agricultură și tăierea deducerilor de taxe pentru vehiculele agricole. Agenția Federală de Mediu din Germania a susținut decizia argumentând că cele două facilități împreună cu deducerea pentru transport la distanță și privilegiile mașinilor de la companii, sunt cele mai dăunătoare subvenții pentru mediu. După câteva serii de proteste, guvernul german a modificat parțial regulile planului, anunțând că în vederea adaptării afacerilor agricole la acestea, tăierea va fi de 40% în 2024, cu 30% în plus în 2025 și 2026, pentru ca deja în 2026 fermierii să nu se mai bazeze deloc pe această deducere.

După cum menționează sursa de presă DeutschlandFunk, acțiunile de protest au apărut sporadic înainte de sărbătorile de iarnă, dar la începutul lunii ianuarie numeroși fermieri și deținători de utilaje agricole s-au organizat într-o acțiune serioasă pentru a-și arăta nemulțumirea. Aici se vehiculează faptul că o fermă germană de mărime medie cheltuie anual 21,000 de euro pentru combustibil, scutirea de taxe situându-se între 3,000 și 3,500 de euro scădere din această cheltuială. Subvenția anuală de 250 de euro pe hectar va fi oferită în continuare dar se acordă dacă anumite condiții de protecția mediului sunt îndeplinite.

Un articol publicat în sursa statista de jurnalistul Matthias Janson informează că guvernul german a ales să finanțeze anul acesta peste 100 de proiecte prin subvenții și alte mijloace de ajutor. Subvențiile pentru agricultură se situează totuși doar pe locul 14 în clasamentul sumei investite în proiecte (624 de milioane de euro) și se concentrează pe achiziționarea de utilaje cu motoare alternative, prietenoase cu mediul. Alte tipuri de subvenții pentru agricultură se plătesc prin intermediul fiecărui land federal. Cele mai bine susținute financiar proiecte anul acesta sunt cele care se concentrează pe eficiența energetică, energie regenerabilă în sectorul construcțiilor, promovarea microelectronicelor și chiar susținere energetică pentru marile afaceri consumatoare de energie.

În plus, un alt tip de subvenție este primit prin intermediul Uniunii Europene, adică al Politicii Agricole Comune. Un articol publicat de tot de sursa statista, ne arată că la nivelul anului 2022, Germania s-a numărat în top 3 state care au primit cel mai însemnat cuantum de bani pentru agricultură. Franței i-au revenit 9,5 miliarde de euro, Spaniei 6,9 miliarde și Germaniei 6,3 miliarde de euro. Cele trei și-au păstrat de-a lungul anilor întâietatea în absorbția subvențiilor agricole europene. În cazul Germaniei, suma primită în 2022, este mai mică doar cu câteva sute de milioane de euro decât cea din 2021 sau dinainte de pandemie (anii 2017, 2018, 2019). Dar aspectul esențial punctat de autorul articolului și în care Germania este oferită drept exemplu este faptul că subvențiile europene sunt distribuite în funcție de suprafața cultivată. De aceea, cei mai mulți bani ajung la afaceri agricole mari care nu au neapărată nevoie de subvenții deoarece se pot susține singure, în timp ce afacerilor agricole mici sau mijlocii nu se încadrează mereu pentru subvențiile europene. Astfel că entitățile mari ca și cele care cultivă plante în testare din subordinea Ministerului Federal German pentru Hrană și Agricultură au primit sume de până la 270,000 de euro, iar cele cu activitate mai restrânsă au primit între 14,000 și 11,000 de euro pe anul financiar 2021/2022.

Însă, așa cum au afirmat chiar fermierii ce protestează, nemulțumirile lor sunt legate și de distrugerea pieței de desfacere pentru produsele agricole prin scăderea puterii de cumpărare și concurența neloială. În statistica privind importurile a Băncii Mondiale cu referire la Germania, putem vedea că din anul 2010 încoace cantitatea de cereale importate a fost constantă aproape, în anul 2011 și 2015 a crescut totuși cu 20%. Din 2017 creșterea este mică dar continuă, pentru ca în 2018 Germania să importe cu 50% mai multe cereale decât o făcea în 2010. În 2019, înainte de pandemie, partenerii săi de import au fost Polonia, Lituania și Federația Rusă. Polonia este cea care chiar și-a crescut în fiecare an exporturile către Germania, situându-se pe primul loc în privința cantității în ultimii ani. Situația se schimbă în 2021 , când deja se importă cu 54% mai multe cereale decât în 2019, de la aceiași parteneri comerciali de dinainte de pandemie. În 2022, ultimul an pentru care Banca Mondială are date, Germania importă cereale cu 15% mai puțin decât în 2021, din Polonia, Federația Rusă (29% mai mult) și Olanda. Pe de altă parte, Germania se poziționează bine și în privința exporturilor, deși ele sunt puțin mai mici cantitativ decât importurile. 2019 a fost un an foarte bun pentru exporturile de cereale germane ca perioadă de referință pentru legături comerciale normale, însă cantitățile exportate sunt mai mari cu 30% dacă ne uităm la 2020, 2021 și 2022.

Uli Wittstock, jurnalist la Mitteldeutscher Rundfunk, a prezentat în ediția din 10 ianuarie un punct de vedere referitor la fermierii din partea de est a Germaniei. În primul rând, el afirmă că fermierii se bazează în proporție de aproape 50% pe subvențiile de la stat, iar tăierile programate de guvernul german sunt o daună serioasă într-un context al contracției economiei. Fără sprijin, ei se regăsesc într-o economie care se adâncește în criză, iar populația germană este de așteptat să reducă cheltuielile cu alimentele pentru a face față prețurilor ridicate și traiului zilnic. Pe lângă această altă lovitură, fermierii cu afaceri de familie, medii și mici au fost deja subminați de câțiva ani de entități ce au cumpărat suprafețe arabile întinse pentru scop agricol sau energetic. Un astfel de exemplu îl reprezintă retailerul Aldi, ce a cumpărat teren pentru producția proprie și a demonstrat că prin poziția sa pe piață poate să influențeze prețurile în vederea păstrării clientelei. La nivelul anului 2017, studiul Institutului Thünen arăta că peste 30% din afacerile agricole din Germania de Est erau deja deținute de investitori mari, non-locali. Potrivit Mitteldeutscher Rundfunk, suma pe care guvernul german a investit-o în agricultură prin subvenții, în anul 2022, a fost de 2,4 miliarde de euro.

Analiza ziarului Berliner Morgenpost confirmă informațiile expuse mai devreme. Tăierea deducerilor la combustibil crește costurile fermierilor în medie cu sume între 2000 și 4000 de euro, adăugate la deja costurile foarte mari pe care trebuie să le acopere cu îngrășăminte, semințe și lucrări agricole. Deși cifrele Asociației Fermierilor Germani arată că, pentru anul financiar 2022/2023, veniturile totale ale acestora au crescu cu cca. 45% într-un singur an, cu o medie de peste 100,000 de euro per afacere agricolă, situația reală demonstrează că statisticile sunt doar pe hârtie. Prețurile la producători au rămas scăzute față de costul real al producerii în încercarea de a se menține pe piață, iar la investiții se renunță fiindcă necesită sume de bani mult mai mari decât profitul poate acoperi. Subvențiile de la guvernul federal și Uniunea Europeană acoperă în medie între 4% și 40% din costurile unei afaceri agricole, dar majoritatea sunt plătite la sfârșitul anului. O parte din fermele care lucrau până la 100 de hectare au fost închise, tendința fiind către cele cu suprafețe mai extinse. În prezent, în Germania mai există 278,700 de afaceri agricole și tăieri de subvenții adiționale au mai fost adoptate pentru 2024.

Fără susținerea unei agriculturi proprii, statul este mult la vulnerabil la amenințări negândite decât dacă ar face efortul să finanțeze o exploatare agricolă chibzuită și asumată pe termen lung a suprafețelor arabile. Uniunea Europeană a încercat corect de-a lungul anilor să impună anumite reguli prin care să se prezerve agricultura europeană, iar falimentarea a tot mai multor afaceri agricole europene ar conduce la importul a tot mai multor alimente de calitate inferioară și neconformă. Deciziile guvernul german ar trebui să se supună analizei pe termen lung și impactului cost-beneficii. Totuși, în pofida crizei, posibilitatea guvernului de a reduce povara taxelor există, dacă se dorește o reformă a lucrurilor inutile și se taxează adevărații poluatori și fabricanți de profit. Fermierii se află în fața unui deceniu cu efecte grave ale activității umane și a unei perioade în care decidenții gândesc eronat pe termen scurt. Germania nu se diferențiază de România din această perspectivă.