Viktor Vekselberg, oligarh rus cu o avere personală estimată la 6,5 miliarde de dolari, aflat sub sancțiuni în 8 țări, președinte al concernului Renova, este beneficiarul real al companiei Sulzer GTC Technology Romania SRL, înregistrată în România. Vekselberg, prin intermediul companiilor în care este un acționar semnificativ, a contribuit în mod direct la efortul de război al Rusiei împotriva Ucrainei, prin numeroase contracte cu cel puțin 13 companii din sectorul de apărare, conform jurnaliștilor de investigație ruși de la publicația Proekt, exilați din Rusia în prezent. Pornind de la o investigație realizată de jurnaliștii de la Context.ro, am aprofundat subiectul prezenței lui Vekselberg în România, uitându-ne pe trecutul acestuia, legăturile cu Kremlinul și efortul de război împotriva Ucrainei.

Disclaimer: Acest raport a fost pregătit cu sprijinul Beacon Project, o inițiativă a Institutului Republican Internațional (IRI). Opiniile exprimate sunt exclusiv ale autorului și nu reflectă cele ale IRI.

În ansamblu, această analiză își propune să extindă și să pună în legătură mai multe fapte despre Viktor Vekselberg: 

Pe baza acestor patru constatări și a analizei noastre anterioare privind amprenta afacerilor rusești în România și contextul juridic pentru aplicarea sancțiunilor, autoritățile române ar trebui să răspundă la două întrebări cheie, cu aplicare și implicații mult mai largi decât cazul particular al lui Vekselberg: 

(1) De ce autoritățile române aleg să nu aibă inițiativă în aplicarea sancțiunilor care nu sunt obligatorii conform dreptului internațional (ex: sancțiuni care nu sunt impuse de UE), spre deosebire de Polonia, de exemplu? 

(2) Autoritățile române au o imagine completă a persoanelor similare cu Vekselberg, apropiate de Kremlin, sancționate în alte jurisdicții, cu interese comerciale în România?

De la cabluri reciclate la un imperiu în aluminiu și petrol

Viktor Feliksovich Vekselberg, născut la data de 14 aprilie 1957, în Ucraina, regiunea Lviv, orașul Drohobîci, are origini evreiești, cetățenie rusă și cipriotă și este fondatorul și beneficiarul real al concernului Renova, un grup de companii care activează în diverse industrii, printre care metalurgie, energie, telecomunicații, aeroporturi. Tatăl său și verișoara acestuia au fost singurii supraviețuitori ai Holocaustului împotriva comunității de evrei din orașul său natal. A absolvit cursurile Institutului Inginerilor în Transport feroviar din Moscova (1979) și a lucrat în compania de stat Konnas, în domeniul pompelor petroliere, în anii 80.

Odată cu reforma (perestroika) implementată de Gorbaciov în Uniunea Sovietică, spiritul de antreprenor și energia lui Vekselberg (cel puțin așa cum îl descrie un fost coleg) au ieșit la suprafață, organizându-se cu colegul său, Leonard Blavatnik, un alt viitor oligarh rus, într-o companie prin care au vândut cupru reciclat către terți din afara Rusiei. Cu profiturile realizate din aceste tranzacții au putut înființa compania Renova, principalul vehicul investițional al lui Vekselberg din anii 90, până în prezent. 

Primele investiții făcute de Vekselberg prin intermediul Renova au fost în industria aluminiului, mai exact achiziția unei participații de 20% în fabrica Irkutsk (IrkAZ). Următorul pas în această industrie a fost înființarea companiei Siberian Urals Aluminum Company (SUAL), prin fuziunea dintre IrkAZ și fabrica de aluminiu Ural (1996). În 1997, Vekselberg, împreună cu vechiul său prieten, Len Blavatnik, și cu oligarhii Mikhail Fridman, German Khan și Alexei Kuzmichev, prin compania acestora, Alfa Group, au creat un consorțiu numit AAR, prin care și-au împărțit acțiunile în compania petrolieră Tyumen Oil (TNK), deținută inițial de Alfa Group. Mai târziu, în 2003, TNK a fuzionat într-o companie comună (TNK-BNP, 50%-50%) cu gigantul petrolier British Petroleum (BP). La momentul respectiv, într-o conferință organizată de Centrul Carnegie în Moscova, Vekselberg, vorbind despre provocările unei companii mixte, Vest-Rusia, a fost ușor critic la adresa guvernului rus, spunând că “speră că va veni o vreme când naționalizarea nu va mai fi o opțiune și nu va mai fi folosită ca o tactică de intimidare”. În 2013, compania petrolieră de stat Rosneft a cumpărat pachetul majoritar în TNK-BP, într-o tranzacție de 55 de miliarde de dolari, cea mai mare din istoria corporativă a Rusiei la acel moment. 

În 2007 s-a anunțat crearea celei mai mari companii din domeniul aluminiului din lume, United RUSAL Company, o fuziune dintre SUAL, RUSAL (companie deținută de Oleg Deripaska, un alt oligarh rus aflat în prezent sub sancțiuni) și Glencore (o companie elvețiană mamut din domeniul materiilor prime). Elveția urma să devină o destinație importantă pentru afacerile lui Vekselberg. În timp, după această perioadă a marilor tranzacții și fuziuni din industriile materiilor prime, Vekselberg a încercat să își diversifice portofoliul spre sectoare economice cu o valoare adăugată mai mare. Elveția a jucat un rol important în această diversificare.

În căutarea investițiilor în afaceri cu valoare adăugată mai mare, Vekselberg și Renova s-au oprit asupra a două ținte din Elveția, Sulzer și Oerlikon. Ambele companii au o istorie de peste un secol fiecare, fiind nume comune în domeniul industrial. Preluarea unor pachete de acțiuni majoritare în aceste companii nu a fost lipsită de controverse. Astfel, în cazul Sulzer, Vekselberg, cu ajutorul unei companii din Austria, Victory Industriebeteiligung AG și a Deutsche Bank, a acumulat 32% din acțiunile companiei elvețiene, fără să notifice restul acționarilor. În 2015, Renova a devenit acționarul majoritar al Sulzer, după achiziția a încă 29% din acțiuni. Începând cu 2006 și până în 2008, Vekselberg, împreună cu aceeași companie austriacă, Victoria, a achiziționat acțiuni și în compania Oerlikon, ajungând la 39%.

Ambele achiziții de acțiuni au fost criticate de autoritățile elvețiene, declanșând investigații separate. Astfel, în cazul Oerlikon, după ce, inițial, Vekselberg fusese amendat cu 40 de milioane dolari în 2010, în același an a fost achitat de Curtea Penală elvețiană. În ceea ce privește Sulzer, tot în 2010, Vekselberg a plătit o amendă de aproximativ 9 milioane de dolari și astfel investigația s-a oprit. Ambele decizii au reprezentat surprize pentru agențiile de reglementare, în special cea cu privire la Sulzer și au demonstrat existența unor lacune în regulile care guvernează tranzacționarea acțiunilor și preluarea companiilor în Elveția. Aceste preluări ostile au declanșat și acuzații în presa elvețiană a vremii, mai exact că Vekselberg ar fi o păpușă a Kremlinului. Mai mult, fostul Ministru al Economiei al Rusiei, Herman Gref, l-a sunat pe omologul său elvețian, Doris Leuthard, pentru a-l amenința cu represalii asupra afacerilor elvețiene din Rusia dacă investigațiile asupra tranzacțiilor Renova continuă.

Elveția s-a dovedit a fi un magnet pentru oligarhii ruși. Comisia SUA pentru Securitate și Cooperare în Europa (Comisia Helsinki) caracterizează Elveția drept un stat preferat de oligarhii ruși pentru a-și ascunde averile (strânse în mod ilegal sau pe baza corupției endemice din Rusia, sub oblăduirea lui Putin), având în vedere legislația favorabilă anonimatului bancar și al beneficiarilor reali ai unei afaceri. Rețeaua internațională de jurnaliști de investigație OCCRP (Organized Crime Reporting Project) a publicat o serie de investigații în 2022 (Suisse Secrets) în baza unei scurgeri de informații bancare din Credit Suisse, una din cele mai mari bănci elvețiene, investigații care au arătat gradul ridicat de corupție din acest sistem și atracția exercitată de această cultură a secretului pentru o paleta largă de personaje controversate.

Elveția este recunoscută drept o țară cu un puternic sector bancar, dar primele cinci companii elvețiene din punct de vedere al vânzărilor realizate nu sunt bănci sau companii farmaceutice, ci companii care tranzacționează materii prime. Economia Rusiei este una bazată pe exportul de materii prime, în primul rând petrol și gaz, iar conform informațiilor de la ambasada Elveției în Rusia, 80% din materiile prime provenite din Rusia sunt tranzacționate prin această țară. Cărbunele, o materie primă importantă pentru Rusia ca marfă de export, este tranzacționat în orașul Zug de 12 companii cu beneficiar real din Rusia. Fiind un sector slab reglementat, dar și un sector în care se tranzacționează sume mari, devine predispus la a servi drept un mecanism de eludare de sancțiuni și o sursă de venit pentru mașinăria de război rusă.

Vekselberg a ales să și locuiască în Elveția, inițial în Zurich și apoi în Zug, cartierul general al afacerilor rusești în țara cantoanelor. Zug are o concentrație neobișnuită de afaceri rusești, printre care Gazprom Marketing & Trading, Nord Stream AG sau SUEK. Sistemul fiscal favorabil este și el un motiv pentru această concentrație iar Vekselberg a profitat de aceste facilități fiscale, odată cu mutarea sa în Zug. Acesta nu a fost nici pe departe singurul oligarh rus care a profitat de posibilitățile oferite de țara cantoanelor.

Pe lângă controversele asociate cu preluările ostile realizate de Viktor Vekselberg în Elveția, în perioada diversificării imperiului său de afaceri, există controverse cu nuanțe mai mult politice și geopolitice asociate cu numele său. Poate cea mai cunoscută astfel de controversă este cea a legăturii dintre o firmă (Columbus Nova) din Statele Unite, condusă de vărul lui Vekselberg, Andrew Intrater, afiliată grupului Renova (cel puțin la un moment dat), și plăți în valoare de 500.000 de dolari realizate de acesta către un cont gestionat de fostul avocat al președintelui Donald Trump, Michael Cohen.

Sursa inițială a acestor revelații este una neașteptată: avocatul Michael Avenatti, reprezentantul legal al lui Stephanie A. Gregory Clifford, cunoscută sub numele de scenă Stormy Daniels, actriță în filme pentru adulți. Aceasta a fost implicată într-un proces în care avocatul candidatului prezidențial Trump, la vremea respectivă, Michael Cohen, împreună cu clientul său, au fost acuzați că ar fi folosit fonduri obținute în contextul campaniei prezidențiale pentru a o plăti pe Stephanie Clifford pentru a nu dezvălui o presupusă relație sexuală cu Donald Trump, consumată în 2006. Contul din care s-a procesat această tranzacție aparține companiei înființate de Cohen în 2016, Essential Consultants LLC.

În același cont descris mai sus au fost înregistrate încasări din partea mai multor corporații (Novartis, Korean Air), dar și din partea firmei Columbus Nova. Plățile realizate de Intrater, cumulând 500.000 de dolari, au avut loc între ianuarie și august 2017. Reprezentanții Columbus Nova au recunoscut o relație contractuală cu Essential Consultants dar au spus că serviciile oferite de aceasta din urmă reprezintă consultanță în domeniul investițiilor imobiliare.

Această controversă nu a fost prima pentru oligarhul rus în Statele Unite. În 2014, într-un articol care este cel puțin neobișnuit, agentul special FBI Lucia Ziobro scria că fundația Skolkovo, finanțată de Viktor Vekselberg, răspunsul Rusiei pentru Silicon Valley, încearcă, prin investițiile și parteneriatele cu entități din Statele Unite, să fure tehnologie americană, colaborând cu serviciile secrete ruse. Fundația Skolkovo este un proiect puternic sprijinit de Kremlin, un proiect semnat de Dmitri Medvedev, pe atunci președintele Federației Ruse, în 2010.

Vekselberg a avut sau a vrut sa aibă o legătură specială cu Statele Unite. A finanțat Fort Ross, un parc național situat în California, o fostă colonie a Imperiului Rus în America de Nord, finanțează o stațiune în Scottsdale, Arizona și a oferit un împrumut unei biserici baptiste în Savannah, Georgia. A răscumpărat 17 clopote de biserică originare din Rusia, aflate în 2006 la Universitatea Harvard, inlocuindu-le cu unele noi, în timp ce le-a transportat pe cele vechi în Moscova. Într-un proces din 2005, o curte din Statele Unite făcea referire la Vekselberg drept un rezident permanent. Vekselberg mai are un văr în America, Jonathan Intrater, fratele lui Andrew Intrater, care activează tot în sectorul investițional, având o funcție de conducere la compania Ladenburg Thalmann. Fiul lui Vekselberg, Aleks, este proprietarul a două reprezentanțe Ferrari în State, în Denver și în Philadelphia și este absolvent al universității Yale.

Vekselberg, direct sau prin entitățile controlate în State, a făcut donații către diverși politicieni atât Democrați, cât și Republicani. Astfel, prin intermediul lui Andrew Intrater, Vekselberg a donat 250.000 de dolari Fondului de Inaugurare Trump, 35.000 de dolari către Fondul Victoriei Trump și 29.600 de dolari Comitetului Național Republican. Vekselberg nu a avut o afinitate particulară pentru Trump și Republicani. În 2010, Renova a donat între 50.000 și 100.000 de dolari Fundației Clinton. Oerlikon, compania elvețiană preluată de Vekselberg a donat 25.000 de dolari aceleiași fundații.

În martie 2008, Renova Innovative Technologies, o companie din grupul Renova, a acționat drept intermediar pentru o companie offshore, Diamond Air, într-o tranzacție imobiliară. Proprietatea în cauză era sediul reprezentanței comerciale a Ministerului Afacerilor Externe a Ungariei, în Moscova. Diamond Air a plătit statului ungar 21,3 milioane de dolari. Ulterior, în 2009, statul rus a cumpărat clădirea pentru un preț de trei ori mai mare, pentru nevoile Ministerului Dezvoltării Regionale. Oficiali ungari din Ministerul Afacerilor Externe, inclusiv fostul ambasador al Ungariei în Rusia, Árpád Székely, au fost arestați în 2011 ca urmare a acestei tranzacții, sub acuzația că nu ar fi existat o licitație corespunzătoare și că prețul tranzacției a fost unul sever subevaluat.

În Africa de Sud, Vekselberg a făcut o donație semnificativă pentru partidul aflat la putere, ANC, în 2022. Astfel, printr-o companie de minerit numită United Manganese of Kalahari, a transferat 826.000 de dolari către ANC, în vederea organizării conferinței politice de final de an. ANC avea la momentul respectiv probleme serioase cu gradul de îndatorare și cu găsirea de fonduri necesare pentru realizarea conferinței. Liderii politici ai Africii de Sud se poziționează drept neutri în relație cu războiul Rusiei împotriva Ucrainei. Totuși, membrii organizației de tineret a ANC au fost în Ucraina pentru a valida referendumurile ilegale, de fațadă, ținute de Rusia în patru provincii ucrainene. Aceștia au descris așa-zisul proces electoral drept “minunat, frumos”

Julius Malema, liderul unui partid de extremă stânga a spus că “Noi suntem Putin și Putin este noi”.  Există o pronunțată nostalgie în Africa de Sud pentru Uniunea Sovietică și o apreciere pentru suportul oferit de aceasta pentru ANC în lupta sa împotriva apartheidului. Într-o mișcare care a cauzat îngrijorare în Vest, Pretoria a efectuat exerciții militare navale timp de zece zile împreună cu Rusia și China.

Deși Vekselberg a încercat să pară un oligarh luminat, cu investiții în tehnologie, donații pentru cauze caritabile și cu punți create către Statele Unite și elitele americane, apropierea de Kremlin l-a pus pe lista de sancțiuni a Statelor Unite, pentru prima oară în 2018.

Astfel, Departamentul Trezoreriei l-a pus sub sancțiuni pe Viktor Vekselberg și grupul de companii Renova începând cu aprilie 2018. Sancțiunile au fost impuse sub umbrela Legii Countering America’s Adversaries Through Sanctions Act (CAATSA) și a ordinului executiv 13662. Vekselberg a fost adăugat având în vedere contribuția sa în sectorul energetic al Rusiei, un sector strategic pentru orice fel de inițiativă geopolitică a Moscovei, inclusiv pentru invazia Crimeei și a Ucrainei, în general. Sancțiunile și efectul lor de a tăia entitățile și persoanele sancționate de la economia americană l-au transformat în persona non grata pentru majoritatea entităților sau indivizilor cu care ar avea un interes de afaceri.

Sulzer, compania elvețiană controlată de Renova, a arătat că există metode de protecție împotriva sancțiunilor. Astfel, în baza unei negocieri directe cu OFAC (Office of Foreign Assets Control, departamentul Trezoreriei americane care se ocupă cu implementarea sancțiunilor), Sulzer a reușit să obțină aprobarea de a răscumpăra suficiente acțiuni deținute de Renova, astfel încât participația acesteia din urmă să scadă sub 50%, rămânând în afara spectrului sancțiunilor. Aceeași strategie a fost folosită și în cazul altor companii elvețiene unde Renova are acțiuni, printre care și Oerlikon. Totuși, impactul sancțiunilor în Elveția a fost semnificativ, Vekselberg având conturi bancare în valoare de 1 miliard de dolari blocate.

Invazia ilegală și neprovocată a Ucrainei de către Rusia, în februarie 2022, a adus cu sine un val de sancțiuni internaționale îndreptate împotriva lui Vekselberg și a companiilor sale. Astfel, în martie 2022, Vekselberg a fost confirmat pe lista de sancțiuni a Statelor Unite (adăugat și ordinul executiv 14024 ca referință legislativă), unde s-au adăugat și două bunuri valoroase ale acestuia: un avion Airbus A319-115 (număr de identificare P4-MIS, înregistrat în Aruba) și un yacht numit Tango (număr de identificare 1010703, navigând sub steagul Insulelor Cook). Ambele bunuri valorează aproximativ 90 de milioane de dolari fiecare. În declarația de presă aferentă acestor noi sancțiuni, Departamentul Trezorerie a declarat că Vekselberg “a menținut relații apropiate cu Vladimir Putin și guvernul rus” și că “a luat parte la acțiuni diplomatice și de soft power în numele Kremlinului”.

La nici o lună de la publicarea sancțiunilor, autoritățile spaniole au confiscat yachtul Tango într-un port din Mallorca, prima astfel de acțiune de confiscare de bunuri ale unui oligarh rus după invazia din februarie. Procurorul General al Statelor Unite, Merrick Garland, a spus atunci că acest tip de acțiune de confiscare “este prima, dar nu va fi ultima”. Garland a inițiat în martie 2022 o inițiativă interinstituțională numită KleptoCapture Task Force care a stat la baza sechestrării yachtului dar și a șase proprietăți imobiliare în 2023 (în New York, Florida), totalizând aproximativ 75 milioane de dolari.

Vekselberg și companiile asociate au fost sancționate în 2022 în alte 7 țări: Ucraina (începând cu 19.10.2022), Polonia (începând cu 26.04.2022), Japonia (începând cu 15.03.2022), Noua Zeelandă (începând cu 05.04.2022), Canada (începând cu 05.04.2022), Marea Britanie (începând cu 13.05.2022), Australia (începând cu 18.03.2022). La nivel de sancțiuni impuse de Uniunea Europeană, oligarhul rus sau Renova Group nu se află pe listă. Din păcate, deși aceste state au interese comune și sunt parte din diverse tratate multilaterale de securitate, nu au o politică de coordonare a implementării sancțiunilor. Atlantic Council, un important think tank din Statele Unite citează un raport din Ucraina, care spune că aceste incongruențe apar din cauza unor realități geopolitice și interese economice particulare fiecărui stat în parte. Spre exemplu, Ucraina și Polonia, fiind victima directă a agresiunii ruse, respectiv în imediata vecinătate a Ucrainei, au o motivație semnificativ mai mare de a fi cât mai exhaustive cu privire la cine este sancționat. În Polonia, firma Sulzer a trebuit să iasă de pe piață din cauza sancțiunilor și a interpretării acestora de către Varșovia.

Chiar dacă regimul de sancțiuni în context internațional este un subiect deosebit de complex, iar implementarea lor este adeseori împiedicată de structuri corporative opace, paradisuri fiscale și de cooperarea directă sau indirectă a unor actori statali terți cu statul și indivizii sancționați, impactul lor asupra economiei ruse, deci asupra capacității Rusiei de a purta un război, nu trebuie subestimat, așa cum ar vrea să credem propaganda rusă.

Viktor Vekselberg nu este doar un apropiat al Kremlinului, dar este, împreună cu Renova Group și diversele sale investiții, o rotiță foarte importantă în mașinăria de război rusă, conform unei investigații realizate de jurnaliști ruși. Este evident că un conglomerat precum Renova nu poate să se excludă de la a participa la efortul de război, dar în ce măsură s-au implicat companiile conduse de Vekselberg în acest proces? Un răspuns documentat este greu de obținut având în vedere cât de opac este guvernul rus cu privire la date publice, în special cele legate de complexul militar industrial. Totuși, publicația de investigație Proekt, înființată de Roman Badanin, jurnalist rus, absolvent al programului John S. Knight de la Stanford University, a realizat un amplu material în care a catalogat legăturile contractuale dintre companiile oligarhilor ruși și entități și companii de stat din Rusia care produc echipamentele și armele care omoară ucraineni.

În ceea ce îl privește pe Vekselberg, conform datelor analizate de Badanin și echipa sa, prin companiile sale, Rusal și combinatul metalurgic Kamensk-Uralsky, a contribuit indirect la trei dintre cele mai mari crime de război înfăptuite de armata rusă în Ucraina. Astfel, masacrul de la Bucha (1400 de morți, inclusiv 37 de copii, conform autorităților de la Kiev) a fost posibil și din cauza pudrei de aluminiu livrate de Rusal fabricii Sverdlov, care produce vehiculul de luptă BMD-4M, precum și din cauza metalului laminat livrat de combinatul Kamensk-Uralsky companiei Kalashnikov, producătoarea clasei de arme de foc AK-100 (vezi figura 1); atacul cu rachete Kalibr asupra civililor în orașul Vinnytsia (23 de morți, inclusiv 3 copii, conform autorităților de la Kiev) (vezi figura 3) a fost posibil și din cauza blocurilor de aluminiu livrate de Kamensk-Uralsky producătorilor Kalibr, Biroul de Proiectare Novator din Ekaterinburg și Institutul Tehnologic de Cercetare Snegirev; bombardarea teatrului din Mariupol, principalul adăpost al orașului, (cel puțin 300 de morți) cu două bombe de 500 de kilograme fiecare, a fost posibilă și din cauza furnizării de pudră de aluminiu de la Rusal pentru fabrica Sverdlov, care produce bombele FAB-500 folosite în atentat, precum și din cauza aluminiului furnizat de Kamensk-Uralsky companiei Sukhoi, care a produs avioanele care au lansat bombele (vezi figura 2).

Toate contractele semnate de companii controlate de Vekselberg și analizate de echipa Proekt sunt disponibile aici. Majoritatea sunt din perioada 2014-2017 deoarece din 2017 o lege nouă a permis secretizarea unor astfel de documente în Rusia. 

Averea lui Vekselberg pare a fi fost utilă pentru Kremlin atunci când a cumpărat un pachet de acțiuni totalizând 49% în compania Oral Airport Holding, companie care se ocupă cu gestiunea aeroportului Oral, din nord-vestul Kazahstanului, aflat în imediata apropiere a graniței cu Rusia. Într-un raport realizat de think tank-ul polonez Open Dialogue, în care se analizează modul în care Astana ajută Moscova să eludeze sancțiunile, achiziția companiei Oral Airport Holding este considerată o acțiune concertată între cele două state, pentru a permite Rusiei să importe bunuri care se află sub embargo.

Sulzer, compania elvețiană controlată de oligarhul rus, are o reprezentanță și în România: Sulzer GTC Technology Romania SRL (cod unic de înregistrare 32944414), înregistrată în aprilie 2014, sectorul 1, București. Conform datelor oficiale de la Registrul Comerțului, acționarul unic (100%) al entității din România este Sulzer AG, compania din Elveția. Administratorii companiei sunt trei cetățeni străini, doi din Elveția și unul din Olanda. Domeniul de activitate declarat este “activități de inginerie și consultanță tehnică legate de acestea.” În registrul beneficiarilor reali, ținut de Registrul Comerțului, Viktor Vekselberg apare drept beneficiarul real al acestei companii. 

Conform Ministerului de Finanțe, compania a înregistrat o cifră de afaceri de aproximativ 670 de mii de euro în 2022, cu un profit de aproximativ 150 de mii de euro. Sunt declarați 0 angajați. Evoluția firmei a fost, în general, în sensul creșterii, anul 2022 fiind cel mai bun din punct de vedere al cifrei de afaceri și a profitabilității. Din nouă ani contabili închiși, patru au fost închiși cu pierdere, restul pe profit. Numărul maxim de angajați înregistrat a fost de 10, în 2020. În 2021 firma a înregistrat 9 angajați. La momentul înființării, acționarul unic a fost o companie din Texas, GTC Technology International LP.

Așa cum am menționat într-un raport anterior, în care am analizat prezența companiilor controlate de ruși în România, precum și contextul legislativ național cu privire la sancțiuni, există o aparentă apatie a statului român în direcția aplicării sancțiunilor care nu sunt obligatorii din punct de vedere al dreptului internațional. Viktor Vekselberg nu se află pe lista de sancțiuni UE dar, după cum am arătat mai sus, actori internaționali importanți, de la Statele Unite la Japonia, precum și Polonia, un jucător principal în Europa de Est, au considerat necesar să îi aplice sancțiuni. Prin urmare, din 2014, anul invaziei Crimeei, Sulzer GTC Technology România (care l-a declarat în mod corect pe Viktor Vekselberg drept beneficiar real) a putut opera fără constrângeri, generând o cifră de afaceri cumulată de peste 3,5 milioane euro și un total profit/pierdere de aproximativ -100,000 euro în acest interval