Sancțiunile occidentale împotriva Rusiei și asupra altor actori politici și economici încă în vigoare, nu au avut impactul scontat. Acest lucru era ușor de prevăzut deoarece este demonstrat prin studii și statistici realizate, la începutul anilor 2000, despre impactul sancțiunilor impuse asupra actorilor problematici de la acea dată. Se înregistrase doar o rată de 12% impact negativ cauzată de sancțiuni. Însă, așa cum dezvlăuie și ancheta celor din Consorțiul Internațional al Jurnaliștilor de Investigație, la o rată de impact mică se adaugă și numeroasele mijloace prin care un stat sau actor poate să ocolească regulile.
Cea mai recentă investigație arată că Cipru, stat membru al Uniunii Europene, a facilitat evitarea sancțiunilor prin mijloace aparent legale. Conform articolului, Cipru este un stat asupra căruia influențele ruse sunt de destul de vechi, și care nu și-a însușit pe deplin normativele europene. Sistemul său economic, cunoscut drept modelul cipriot, este format dintr-un sector financiar vast cu legi europene lax aplicate, dar cel mai important, cu o enormă infuzie de investiții rusești.
Chiar fostul președinte cipriot, Anastasiades, avocat de profesie, este suspectat că ar fi pus bazele unei firme ce facilita servicii offshore inclusiv pentru clienți ruși. O altă învestigație jurnalistică din 2019 a descoperit că partenerii la firma sa de avocatură au înființat companii-fantomă servind drept acoperire pentru spălare de bani proveniți de la persoane apropiate de regimul Putin. Deși autoritățile financiare cipriote și Anastasiades însuși au negat toate acuzațiile, datele strânse de jurnaliști au dezvlăluit că cel puțin 25 de ruși care au fost supuși sancțiunilor după anexarea Crimeei, au colaborat cu firme cipriote pentru a-și muta bunurile, a ascunde și spăla banii deținuți prin investiții, dar și pentru a-i folosi la subminarea regimurilor democratice occidentale. 71 de alți ruși au devenit clienții firmelor de consultanță cipriote de la aplicarea sancțiunilor de după februarie 2022. Jumătate dintre toți aceștia sunt persoane cu funcții publice în Rusia sau rude ale acestora și persoane cu legături în companii de stat sau organizații rusești. 67 dintre cei 104 miliardari ruși identificați de revista Forbes apar în împreună cu membri ai familiei în documentele obținute de jurnaliști de la firmele cipriote.
Se pare că investigația publicistică realizată pe baza documentelor a scos la iveală aproximativ 800 de firme înființate în jurisdicții discrete (ce oferă un regim al taxelor lax, anonimitatea acționarilor și acces restrâns la documentele companiilor înregistrate acolo) fiind deținute sau controlate de persoane de naționalitate rusă ce au fost sancționate după 2014. Firmele de consultanță din Cipru care au intermediat interesele rusești au lucrat și pentru firme fantomă localizate în Insulele Britanice, Hong Kong, Liechtenstein etc. Cele mai recente documente “scurse” privind afacerile din Cipru datează din Aprilie 2022.
Dar investigația nu pune în lumină doar coruptibilitatea regimului din Cipru ci și mai grava coruptibilitate a unor firme occidentale, care mereu în căutarea morbidă pentru profit, încalcă orice standarde pe care iluzoriu le afișează. Cel mai răsunător exemplu din documente este acela al firmei internaționale de contabilitate PwC, cunoscută mai demult ca PricewaterhouseCoopers. Biroul ei de 1,100 de angajați din Cipru a colaborat cu aliați ai regimului Putin după invazia din Ucraina pentru a-i ajuta să scape de aplicarea sancțiunilor. Unul dintre aceștia a fost Alexei Mordașov, un bogat industrialist rus, care a vut nevoie dintr-o dată să transfere 1,4 miliarde de dolari de pe numele său într-o tranzacție. PwC a colaborat cu cel puțin 12 persoane aflate pe lista sancțiunilor de la introducerea lor în 2014 și abia după invazia din Ucraina din 2022 a închis biroul din Rusia și a aanunțat că renunță împreună cu partenerii săi la consultanță pentru entități sancționate. PwC face parte dintr-o categorie numeroasă de firme internaționale de contabilitate care și-au crescut profiturile prin încălcarea reglementărilor politice și economice.
Legăturile dintre cei care au lucrat pentru PwC și entități ruse controversate nu au avut loc doar sub paravanul acesteia. O parte din partenerii care lucrau la PwC Cipru au demisionat la un moment dat pentru a înființa o nouă firmă denumită Kiteserve, localizată în aceeași clădire. Firma lor a lucrat o bună perioadă de timp pentru oligarchii ruși care făceau afaceri în Regatul Unit dar păstrau o strânsă legătură cu Putin. După ce Marea Britanie i-a trecut pe lista de sancțiuni, firma a restricționat relațiile cu ei. O altă companie de consultanță financiară fondată de foști angajați ai PwC din Cipru, Abacus Ltd., este parte a unei proces în derulare în Marea Britanie, cu implicarea miliardarului rus Petr Aven. Agenția britanică națională de criminalitate are indicii că Aven s-a folosit de Abacus și câteva bănci europene pentru a ascunde o parte din avere și astfel să ocolească sancționarea. Firma Abacus a oferit consultanță altor 60 de companii înregistrate în Cipru care aveau legături cu oligarhi ruși, uneori împreună cu PwC.
Petr Aven a fost numit în raportul Mueller din 2019, drept intermediar între echipa prezidențială a președintelui Trump și a lui Putin, în cazul privind interferența rușilor în alegerile din SUA din 2016. Tot el a fost printre oligarhii ruși participanți la conferința video ținută de președintele rus în ziua începerii războiului împotriva Ucrainei, 24 februarie 2022. Marea companie financiară rusă la care este co-fondator, Alfa Group, a oferit asigurare fabricantului de arme, Kalașnikov și forțelor armate ruse în timpul războiului.
Dincolo de statutul de offshore pentru voalarea averilor entităților ruse, Cipru a fost utilizat drept intermediar pentru ocolirea sancțiunilor de către companii și persoane din Siria. În 2011, SUA au impus un embargo asupra exporturilor către Siria, incluzând în lista entităților vizate direct și Syrian Petroleum Co., compania petrolieră de stat siriană, controlată de guvern. Totuși, prin intermediul unei subsidiare înregistrate în cipru, Syrian Petroleum Co. a făcut cinci tranzacții între anii 2014 și 2019, pentru achiziționarea de echipament de la NOV Inc., o firmă americană profilată pe echipament de extracție petrolieră și localizată în Houston. Conversații între cele reprezentanții celor două companii din 2014, arată că Syrian Petroleum Co. s-a adresat unei alte companii H.A. Cable Export la sugestia National Oilwell Varco (NOV Inc.) pentru a cumpăra echipament. Doi ani mai târziu, compania siriană cerea H.A Cable Export să cumpere ea înseși echipament de la NOV pe care apoi să i-l revândă.
Potrivit sursei Tax Justice Network, Cipru este o țară care încă de dinainte de independența sa, s-a zbătut pentru supraviețuire și dezvoltare. Posibilitățile sale industriale și agricole au fost și sunt limitate, turismul acoperind nevoile de venit. De-a lungul timpului sectorul serviciilor a prins puțin contur și a oferit slujbe bine plătite pentru forța de muncă educată. Înclinația sa către destinație offshore a început de la atragerea printr-un regim de taxe permisiv a companiilor de transport navale, în 1963. De atunci, Cipru și-a câștigat un renume în domeniul acesta, clasându-se azi pe locul trei în Uniunea Europeană ca importanță și activitate în porturile sale. De asemenea, deține unul dintre cele două registre de transport europene care sunt deschise, adică acceptă nave de transport indiferent de steagul sub care navighează, dar primește aproximativ 15% dintre navele sub pavilion european.
Pe lângă asta, politica fiscală și monetară a Ciprului a fost foarte atractivă pentru investitorii autohtoni și străini, prin ratele dobânzilor mari la depozite, de două ori mai mari decât în majoritatea statelor europene. Etapele de negociere pentru accederea la Uniunea Europeană au constat evident adoptarea legislației economice a organizației. Privitor la sistemul de taxe, Cipru a trebuie să renunțe la pachetul de taxe mai mari pentru plătitorii non-rezidenți, ce aducea mai mulți bani la buget, dar era considerat discriminatoriu. Totodată, taxele pe venituri au fost scăzute, în timp ce taxa pe consum, TVA-ul, a fost ridicată la 10%, lăsând Cipru să fie în continuare o destinație atractivă pentru afaceri și investiții de orice fel. Mai mult, Uniunea Europeană a permis Ciprului să păstreze practica fără taxe la înregistrarea companiilor de transport naval deoarece reprezenta unul dintre principalele mijloacele de dezvoltare și venit.
În anul 2000, OECD a înființat un Forum Global pentru Transparență și Schimb de Informații referitoare la Taxe s-a ocupat cu evaluarea sistemului de taxe din diferite state. În anul 2012, a venit rândul Ciprului de a fi supusă la o astfel de evaluare, descoperindu-se multe neajunsuri care au contribuit la eticheta ce se păstrează și astăzi, aceea de presupus paradis fiscal. În primul rând, companiile care erau localizate în Cipru dar făceau afaceri în străinătate erau scutite de obligația de a ține contabilitatea. Mai mult existau companii deținute de persoane neidentificabile deoarece cumpăraseră așa zise “acțiuni la purtător “, ce le permiteau acest lucru. O a treia problemă creată de forma legii din Cipru era cea a trusturilor de companie, o altă metodă prin care adevărații beneficiari ai profiturilor afacerilor puteau să își ascundă identitatea.
Acuzația de paradis fiscal a distrus reputația Ciprului chiar în momentul în care statul avea cea mai mare nevoie de bani, în perioada anilor 2011- 2012, după criza financiară. Deși inițial primise un împrumut din Rusia, acesta nu a fost de ajuns să acopere deficitul enorm care se crease, iar Cipru a fost nevoit să apeleze la Mecanismul European de Stabilitate. Opinia publică germană s-a opus vehement ștergerii datoriei Ciprului după ce date de la serviciului de informații german privitoare la acțiuni curente de spălare de bani ale oligarhilor ruși în Cipru au ajuns în ziarul Der Spiegel.
Pentru a accesa Mecanismul de Stabilitate Europeană, Cipru a fost de acord să lase două firme de audit să verifice respectarea legilor anti-spălare de bani în instituțiile de creditare naționale. Raportul primei firme de audit a fost redat și de presă iar concluziile au fost că cele 6 instituții de creditare auditate, în perioada 2008 – 2012, nu respectaseră legea, nu strânseseră datele obligatorii despre clienții lor, deși o bună parte erau PEP (persoane expuse politic) și existaseră foarte puține cazuri de verificare internă. La fel ca în raportul Forumului Global, se descoperise în audit că în Cipru, firmele care întârziau cu raportarea profitului sau pierderilor erau foarte rar sancționate. Aceasta a determinat și crearea unei reputații proaste autorității fiscale din Cipru care primind cereri de informații din partea altor state (650), abia jumătate dintre acesteau au primit răspuns, de cele mai multe ori întârziat sau incomplet. În 2015, Forumul Global a reevaluat respectarea legilor anti-spălare de bani și a scos Cipru de pe lista neagră.
Liantul cel mai puternic între Cipru și Rusia a fost Partidul Comunist cipriot, ce încă activează pe scena politică astăzi. După trecerea la economia de piață din anii ’90, entități ruse au ales să își țină banii în depozite bancare din Cipru. Firmele de contabilitate, de avocatură și toate celelalte din lanțul banilor au fost foarte primitoare pentru clienții ruși, mai ales că afacerile erau mai facil de condus decât în țara natală. De aceea, uneori, bunurile care ajung pe piața europeană din Rusia, merg întâi în Cipru, unde o așa zisă companie le cumpără de la o firmă rusă.
Mai mult, statistici ale investițiilor străine directe din anul 2011 arătau că Rusia a investit de cinci ori mai mult decât oricare alt stat din UE sau din afară UE în Cipru. Experții financiari ciprioți justifică bănuiala demult ivită că multe operațiuni financiale ilegale continuă acolo prin faptul că sistemul fiscal și bancar prezintă semnificativ mai multe avantaje decât cel rusesc.
Numeroși jurnaliști dintr-o pleiadă de țări au participat la această investigație, aflarea informațiilor nefiind un lucru facil dar nici imposibil. Dacă ei au reușit să strângă un minim de dovezi împotriva unor entități, fie ele companii sau persoane, cu privire la legături dubioase cu medii offshore și implicit cu Cipru, autoritățile internaționale pot face cu siguranță mai mult. Cazul Cipru ne demonstrează că există mereu o portiță, de data asta o trădare din interior. Mai mult, ne arată că sancțiunile internaționale sunt inutile, dacă cunoști pe cine trebuie și poți să te descurci.
