Vizita recentă a fostului președinte pro-putinist al R.Moldova, Igor Dodon, în Belarus este o simplă campanie de PR politic în contextul alegerilor parlamentare anticipate din 11 iulie unde fostul ”om de casă” al oligarhului fugar Vladimir Plahotniuc își joacă cariera politică și libertatea. În schimb,”Ultimul dictator al Europei” este menținut la putere numai prin intervenția directă a Kremlinului întrucât Belarusul și enclava rusă Kaliningrad sunt două puncte strategice la limesul Flancului Estic al Alianței de mare importanță pentru Federația Rusă.

Dodon este conștient că dacă nu va obține un nou mandat de deputat va avea probleme mari cu justiția moldoveană și cu cercurile de putere de la Kremlin, care i-au girat stângăciile politice dintr-un mandat prezidențial eșuat. Fără imunitate parlamentară și un scor electoral bun al PSRM în vară, fostul președinte pro-putinist al R.Moldova ar putea avea soarta fostului lider al PLDM, Vlad Filat, care a executat câțiva ani de pușcărie, după ce a pierdut bătălia cu oligarhul Vladimir Plahotniuc.

Maia Sandu împreună cu o majoritate pro-europeană în viitorul plen moldav din vară ar putea face lumină în mai multe combinații ale oamenilor oligarhului fugar, iar de exemplu ”Furtul miliardului de lei” ar însemna ani grei de închisoare pentru mai mulți politicieni de la Chișinău, printre care se numără și președintele PSRM, Igor Dodon.

În acest context, fostul președinte al R.Moldova caută soluții de a-și dinamiza electoratul său captiv, iar vizita din Belarus are tocmai acest rol. Asocierea cu Lukașenko îi este utilă numai pentru publicul său țintă care este încă tributar modelului putinist. De asemenea, țin să precizez că acest model imagologic l-a mai folosit, și-n 18 aprilie 2018, cu prilejul vizitei lui Aleksandr Lukașenko la Chișinău, când dictatorul l-a ironizat subtil, reproșândui că în Republica Moldova este democraţie și „nu dictatură ca în Belarus”.

„Eu aş vrea să avem aşa o dictatură (n.r – ca în Belarus) în agricultură, în economie, în sfera socială. Şi, credeţi-mă, majoritatea cetăţenilor (moldoveni) tot asta şi-ar dori, pentru că Belarusul ocupa poziţii bune în ratingurile economice internaţionale”, declara Igor Dodon, în aprilie 2018.

În pofida declarațiilor sale admirative față de dictatorul din Belarus, Igor Dodon nu a obținut mai nimic atunci, în afara unei donații de câteva tractoare și camioane din partea lui Aleksandr Lukașenko. În schimb, vizita din aceste zile de la Minsk nu îi va aduce puncte electorale semnificative lui Dodon, ci reprezintă numai o tentativă de cosmetizare a imaginii sale externe.

Dacă din postura sa de președinte a R.Moldova nu a reușit să obțină nici un avantaj economic major pentru cetățenii R.Moldova de la singurii săi prieteni: Putin, Lukașenko sau Erdogan, ce ar putea obține acum din postura sa de președinte al PSRM? Răspunsul este următorul: NIMIC.

„Am avut o întrevedere foarte productivă cu șeful statului, Aleksandr Lukașenko, un vechi și sincer prieten al țării și al poporului nostru.Am discutat chestiuni legate de dezvoltarea relațiilor bilaterale, am subliniat dinamica pozitivă a evoluției raporturilor comercial-economice, constatând cu satisfacție faptul că Belarus rămâne unul dintre cei mai mari importatori ai produselor agroindustriale moldovenești.
În această ordine de idei, am exprimat domnului Lukașenko gratitudinea pentru participarea activă a întreprinderilor belaruse în dezvoltarea transportului și infrastructurii din țara noastră, în primul rând, din capitală. În alt context, am discutat cu liderul belarus despre situația geopolitică și tentativele unor actori occidentali de a submina securitatea și stabilitatea din regiunea noastră”, a scris Igor Dodon, pe Facebook.

Vizita din Belarus arată disperarea lui Dodon și totodată creionează eșecul mandatului său prezidențial în plan extern contextul în care a reușit să performanța de a deveni un personaj nefrecventabil în SUA și-n Occident. Cu Putin, Erdogan și Lukașenko își va juca Dodon ultima carte în această campanie electorală.

De asemenea, trebuie să menționez că Dodon nu mai este o locomotivă electorală pentru PSRM, iar Kremlinul are soluții la îndemână: Ion Ceban, edilul Chișinăului și Vlad Bătrâncea, vicepreședinte al Parlamentului. Cel mai frecventabil din această ecuație este Ion Ceban, care are deschidere și pe eșichierul de stânga de la București.

Pentru Dodon se anunță o campanie electorală dificilă și va juca murdar pentru că ar putea pierde imunitatea, libertatea, banii și sprijinul Kremlinului. Supraviețuirea sa politică depinde de strategia silovikilor lui Putin și de posibilele gafe electorale pe care le vor face partidele de dreapta pro-europene.

Dacă PSRM va face alianță cu PCRM și-l va scoate din anonimat pe pensionarul Vladimir Voronin, după cum se zvonește prin anumite cercuri politice de la Chișinău, arată disperarea socialiștilor și nevoia acestora de securizare a voturilor electoratului captiv pro-putinist și implicit al celor din tabăra lui Șor.

În acest context, Maia Sandu are două soluții: a. negocierea unei alianțe a partidelor de dreapta pro-europene; b. negocierea pentru voturile lui Renato Usatâi astfel încât PAS să obțină o majoritate; mulți vor spune că este o prostie, însă în ciuda problemelor sale penale Renato Usatâi va fi un pion important în economia acestor alegeri, grație popularității de care se bucură pe segmentul de electorat moldav pro-rus.

Până la startul campaniei electorale mai sunt câteva săptămâni în care vom avea o imagine clară a tabloului electoral, dar un lucru este cert: Kremlinul nu va mai aplica tactica din toamnă și nu-l va mai lăsa pe Dodon neghidonat spre încă un eșec lamentabil.

O alianță PSRM-PCRM-Șor o va obliga pe Maia Sandu să demonstreze dacă este un președinte jucător sau nu. Până atunci, cel care are emoțiile cele mai mari este Igor Dodon, un personaj politic minor, care ar putea plăti pentru toate mizeriile pe care le-a făcut din postura de om de casă a lui Plahotniuc, cât și de președinte ”al propriului său birou în cei patru ani de mandat prezidențial”. Nu știu în ce măsură retorica anti-UE, românească dodoniană se va mai împleti cu strategia electorală a PSRM în contextul în care ”mesajul în campania electorală va fi axat exclusiv pe soluțiile la problemele societății și nu pe teme politice”.

”Oamenii din teritoriu sunt preocupați de alte lucruri. Evident, lupta politică le creează un fel de pesimism. Oamenii așteaptă finanțare pentru proiecte de infrastructură, gazificare, apeduct, drumuri. În mai multe raioane nu ajung bani pentru finanțarea școlilor. Evident, oamenii abordează anume aceste probleme, dar cineva din centru mereu aduce această politizare și-i hrănește cu mesaje politice”, a declarat vicepreședintele Parlamentului, Vlad Bătrâncea.

Un prim răspuns îl vom primi pe 9 Mai, de Ziua Victoriei când Dodon și liderii PSRM vor ieși din nou la rampă. Până atunci, Maia Sandu are de gestionat criza economică și pandemia de COVID-19 accentuată de iresponsabilitatea politică a alianței PSRM-Șor.

Acest articol a fost publicat inițial pe PressHub.ro