Anul 2020 a răsturnat multe dintre predicțiile privind evoluția politicii și economiei mondiale, însă există alte variabile care sunt influențate de factori conjuncturali și nepevăzuți. Unul dintre aceștia este corupția, asupra căreia think-thank-ul Transparency International redactează anual un studiu amănunțit. Corruption Perceptions Index este o cercetare de notorietate, care oferă o imagine de acuratețe a bunei guvernări și a corupției pentru fiecare țară în parte.

Buna guvernare este, de multe ori, un concept căruia o mare parte din guvernele lumii nu îi acordă atenție nici măcar atunci când se confruntă cu crize prelungite, cum este pandemia de coronavirus. În asemenea situații, măsurile adoptate în mare grabă nu mai pot compensa lipsa unei bune guvernări timp îndelungat. Pentru anul 2020, gradul de corupție din fiecare țară a avut consecințe sesizabile în privința capacității administrative în a gestiona pandemia Covid-19.

Contextul impredictibil în care statele au fost aduse de pandemia de coronavirus s-a concretizat printr-o creștere a profunzimii corupției. De data aceasta, fenomenul corupției a devenit mult mai evident și perceptibil, pentru că interacțiunile dintre autoritățile publice și cetățeni sunt mai frecvente. Relația dintre corupție și eficiența măsurilor de combatere a pandemiei Covid-19, evidențiată în studiul Corruption Perceptions Index 2020. Covid-19 and Corruption, al Transparency International, arată că reticența în a reforma sistemul politic și administrativ, pe o mare perioadă de timp, găsește țările respective total nepregătite în a oferi servicii publice de calitate cetățenilor. În acest caz, măsurile guvernamentale cu impact în masă au la bază calcule politice și nicidecum recomandările experților în sănătate publică și în arii de expertiză care implică direct combaterea Covid-19.

Pe o scală crescătoare de la 1 la 100 a gradului de corupție, România se află la nivelul 44, doar la un punct diferență de media globală 43. Același punctaj de 44 îl au Ungaria, Africa de Sud, Jamaica, Bulgaria și Tunisia. Din totalul de 180 de state cuprinse în cercetare, România ocupă poziția 69, care se traduce printr-un risc crescut de a intra în grupul țărilor cu corupție ridicată. Lipsa de reforme structurale și inconsecvența în respectarea principiilor bunei guvernări împiedică România să depășească acest prag psihologic și să avanseze în categoria țărilor cu un nivel de corupție aflat sub control.

Conform studiului citat, două treimi din cele 180 de țări au primit un scor sub 50, o constatare îngrijorătoare dacă se are în vedere și reculul democrației în ultimii ani. Raportul menționează că „indicele de percepție a corupției (IPC) din acest an prezintă o imagine sumbră a stării corupției la nivel mondial. În timp ce majoritatea țărilor au înregistrat progrese mici sau deloc în combaterea corupției în aproape un deceniu, mai mult de două treimi din țări au scăzut sub scorul de 50”.

Golirea de substanță a regimurilor democratice, „falsificarea” lor favorizează direct corupția și conduce la alocarea inegală a resurselor publice, pe criterii care nu au nimic de-a face cu accesul populației la bunuri și servicii publice satisfăcătoare calitativ, cu toate că impozitele percepute sunt, în multe cazuri, foarte mari. Rezultatele confirmă această constatare: „corupția nu numai că subminează răspunsul global la sănătate la COVID-19, ci contribuie la o criză continuă a democrației”.

Cheia de boltă a cercetării sunt cele patru recomandări formulate la adresa tuturor statelor și vizează recalibrarea politicilor publice pentru a oferi un răspuns eficient la criza generată de pandemie.

1. Consolidarea instituțiilor de supraveghere. Răspunsul COVID-19 a expus vulnerabilități constând în supraveghere slabă și transparență inadecvată. Pentru a se asigura că resursele ajung la cei mai nevoiași și nu sunt supuși furtului de către cei corupți, autoritățile cu atribuții anticorupție și instituțiile de supraveghere trebuie să aibă suficiente fonduri, resurse și independență pentru a-și îndeplini atribuțiile.
2. Transparență în achizițiile publice. Multe guverne au relaxat drastic procesele de achiziții. Aceste proceduri grăbite și opace oferă oportunități ample pentru corupție și deturnarea resurselor publice. Procesele de contractare trebuie să rămână deschise și transparente pentru a combate acțiunile greșite, pentru a identifica conflictele de interese și pentru a asigura prețuri corecte.
3. Protejarea democrației și apărarea spațiului public. Criza COVID-19 a exacerbat declinul democratic, unele guverne exploatând pandemia pentru a suspenda parlamentele, a renunța la mecanismele de răspundere publică și a incita la violență împotriva disidenților. Pentru a apăra spațiul civic, grupurile societății civile și mass-media trebuie să aibă condițiile care să permită guvernelor să rămână responsabile.
4. Publicarea de date relevante și asigurarea accesului la acestea. Publicarea datelor dezagregate privind cheltuielile și distribuția resurselor este deosebit de relevantă în situații de urgență, pentru a asigura răspunsuri politice corecte și echitabile. Guvernele ar trebui, de asemenea, să se asigure că oamenii primesc informații simple, accesibile, în timp util și semnificative, garantându-le dreptul de acces la informații.

Provocarea anului 2021 va fi reconsolidarea democrației prin refacerea încrederii reciproce între autoritățile de stat și cetățeni. Criza generată de Covid-19 nu numai că a scos la suprafață deficiențe în gestionarea serviciilor publice, dar a relevat fragilitatea democrației ca urmare a menținerii corupției la nivelul ridicate. Desigur, există și excepții notabile, dar concluzia generală este, conform raportului publicat de Transparency International, că democrația trebuie promovată pe plan extern, dar, de asemenea, se cer strategii de consolidare democratică în politica internă a statelor și organizațiilor internaționale.