Atenuarea conflictului din Nagorno-Karabah începe să devină realitate, după ce alaltăieri, 44 de prizonieri de război armeni s-au întors în țara lor de origine transportați de avioane rusești până în capitala Erevan, iar întoarcerea populației refugiate din zona de război continuă. Agenția TASS titrează că până acum, în total 39,700 de refugiați au revenit în provincie, dintre care numai ieri 566 de persoane au fost transportate cu autobuzele de la Erevan la Stepanakert.
TASS a comunicat într-un articol publicat în data de 13 că Federația Rusă menține o atenție sporită asupra evoluțiilor din Nagorno-Karabah după ce se pare că acordul de încetare a focului a fost încălcat în zonele Htsaberd și Hin Taher din provincia Hadrut, în data de 11 decembrie, conform informațiilor primite de la comandantul contingentului de menținere a păcii transferat acolo.
Rezolvarea definitivă a conflictului este departe de a fi realizată în acest context, așa cum sunt toate conflictele interetnice, iar atât Armenia cât și Azerbaidjan se acuză reciproc de agresiuni, dezinformare și încălcarea acordului de încetare a focului.
Conflictul este și de această dată mediat și de Grupul Minsk din cadrul OSCE, constituit încă din 1994 sub forma unui forum de discuții pentru soluționarea conflictului dintre Armenia și Azerbaidjan. Grupul este prezidat de SUA, Franța și Federația Rusă, iar ceilalți membrii permanenți sunt: Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Suedia, Germania, Italia și Turcia.
Colaborarea dintre Grupul Minsk și părțile implicate în conflict a fost însă defectuoasă. Președintele azer, conform unui articol publicat de agenția națională de presă azeră care a redat discursul său integral în fața grupului Minsk, a declarat că acesta nu a reușit de-a lungul timpului să tempereze lungul conflict azero-armean deși “a venit cu idei și a încercat să acționeze creativ”. Președintele a mai încercat să argumenteze acțiunile țării sale în noua etapă a conflictului prin faptul că s-a decis să finalizeze disputa prin măsuri proprii și anume forțarea Armeniei de a-și recunoaște înfrângerea pe câmpul de luptă. El a mai subliniat că țara sa a dorit doar să elibereze “ propriul teritoriu”.
Totodată, conform articolului publicat TASS de privitor la principalele sale remarci din discurs, președintele azer susține că există o cu totul nouă situație în regiune la acest moment. Deși au existat întâlniri ale grupului cu reprezentanții politici ai celor două state, nu s-au înregistrat efecte pozitive ale medierii. Grupul nu a reușit să se întâlnească cu liderul provinciei Nagorno Karabah, iar atât în presa armeană cât și în cea azeră circulă variante opuse ale motivului. Agenția de presă națională din Armenia susține că întâlnirea aceasta a fost anulată de către partea armeană din cauza neparticipării părții ruse la discuții. O companie de presă din Azerbaidjan susține că propunerea de întâlnire cu cel menționat anterior a fost declinată de grupul de la Minsk, dar agenția națională de presă azeră nu a acoperit acest subiect.
Turcia rămâne concentrată pe întărirea relațiilor sale cu Azerbaidjanul, iar legăturile politice și economice între cele două se intensifică, așa cum rezultă din ultimele comunicate oficiale redate de agenția națională de presă. La fel este cazul și Federației Ruse în privința Armeniei. Mizele implicării Rusiei și Turciei în conflictul din Nagorno-Karabah merg dincolo de privilegiile medierii. Compania de presă azeră Report a publicat în data de 14 decembrie un reportaj bazat pe mărturisiri ale unor mercenarii sirieni care au fost angajați să lupte în conflictul din Nagorno-Karabh de către Armenia prin mijlocirea Federației Ruse și a guvernului sirian.
Conform articolului, majoritatea recruților trebuiau să ajungă în Libia, dar avioanele rusești care îi transportau au schimbat destinația în contextul stagnării conflictului din Libia. Pe de altă parte, la începutul lunii octombrie, The Guardian a publicat un articol similar, dar de această dată luptători sirieni fuseseră recrutați de o firmă privată de securitate turcă pentru a se angaja în conflict de partea Azerbaidajanului. The Guardian vehiculează că în acest fel Turcia începe să se ridice ca și putere regională în Caucaz rivalizând cu Federația Rusă.
Un alt articol titrat de TASS care redă declarațiile Ministrului de Externe rus, Lavrov și prin care acesta încearcă să justifice măsurile de mediere luate până acum în context regional, arată faptul că Republica Islamică a Iranului este un alt jucător regional important care are interese în soluționarea conflictului azero-armean pentru a favilita din nou tranzitul comercial afectat de sancțiunile americane.
Ultimele informații despre evoluția medierii:
“A further updated map of #NagornoKarabakh and its surroundings as of 16 December 2020. On 15 December, the “line -of- contact” was officially removed from maps provided by Russian peacekeepers, now only “zone of responsability” mentioned.”
Nagorno Karabakh Observer/ @NKobserver
