Eva S. Balogh este fondatoarea blogului Hungarian Spectrum, cel mai influent blog pe teme politice, în limba engleză, din Ungaria. Eva S. Balogh, care trăiește în Connecticut, Statele Unite, a predat Istorie Est-Europeană la Universitatea Yale. Hungarian Spectrum este arhivat la Biblioteca Congresului Statelor Unite și este considerată o resursă de încredere de către diplomați și publicații de prestigiu din străinătate, în ceea ce privește viața politică și socială din Ungaria. În acest interviu, discutăm cu dna. Balogh pe marginea atacurilor regimului Orban asupra independenței academice, libertății presei dar și despre viitorul lui Viktor Orban.

For English, click here. Pentru limba engleză, click aici.

Dragoș Tîrnoveanu: Viktor Orban și Fidesz par să fi început un asalt total împotriva independenței academice din Ungaria. Mă refer, desigur, la presiunea guvernului împotriva Universității de Teatru și Cinema (SZFE) din Budapesta. În opinia dvs., acesta este doar o modalitate prin care Viktor Orba încearcă să stingă puncte liberale fierbinți, cum ar fi SZFE, sau face parte dintr-un plan mai larg, de a schimba țesătura culturală a țării, pentru a fi mai aproape de viziunea sa iliberală și conservatoare?

Eva Balogh: Într-un fel, ambele ipoteze sunt corecte. Cu aproximativ doi ani în urmă, Árpád Szakács, un jurnalist de extremă dreapta, a început să scrie un articol vicios după altul, atacând, adesea nominal, scriitori, regizori de teatru, istorici, chiar și directorul Muzeului Literar numit de Fidesz, pentru prejudecățile lor liberale. Îmi amintesc de Szakács în 2010, când a apărut pentru prima dată în mass-media. În acel moment, el presa pe noul primar al Budapestei, numit de Fidesz, să scape de toate rămășițele trecutului comunist din oraș. Unul dintre obiectivele sale a fost biblioteca publică din Budapesta, care a fost numită după fondatorul său, care s-a întâmplat să fie un teoretician anarho-sindicalist care a murit în 1918. Szakács nu a reușit să schimbe numele bibliotecii, dar în acel moment el era încă un personaj marginal, sosit recent din România, defilând ca istoric și care a fost implicat în revista Ungaria Mare.

Celălalt lider al „războiului culturii” este Szilárd Demeter, un alt ardelean. Se presupune că este scriitor și sarcina lui este să schimbe direcția generală a literaturii maghiare. Szakács a reușit să-l convingă pe ministrul însărcinat cu problemele culturale să-l concedieze pe moderatul numit de Fidesz din slujba sa la muzeul literar, ocupat ulterior de Demeter. Deci, acești doi bărbați, ambii din regiunea secuiască, care conduc Kulturkampf, atacă în ultimul timp istorici care, în opinia lor, falsifică istoria maghiară.

Celălalt fir este problema universităților. O idee diabolică a fost trasată, cel mai probabil chiar de Orbán însuși, de a „privatiza” universitățile de stat. Acestea ar fi preluate de fundațiile „private” conduse de consilii ale căror membri vor fi numiți de Fidesz. Fundațiile nu sunt independente din punct de vedere financiar; acestea sunt finanțate de companii de stat precum MOL sau Richter, compania farmaceutică. Ideea din spatele schemei este că, atunci când Fidesz și Orbán nu vor mai exista, consiliile numite de Fidesz vor rămâne „independente” de noul guvern maghiar. Aceasta este o schemă inteligentă care perpetuează influența Fidesz asupra universităților. Până în prezent, guvernul a reușit să convertească opt universități de stat pentru a deveni susținute de „fundații” fără niciun protest nici de către facultate, nici de către studenți. SZFE, unde facultatea și studenții lucrează strâns împreună, au refuzat să accepte anularea puterilor senatului universității. Omul ales să preia SZFE, Attila Vidnyánszky, este și el de dincolo de granițele țării. El este din Ucraina.

DT: Și presa este atacată. Am fost consternat de ceea ce s-a întâmplat cu Index, dar și încurajat de curajul jurnaliștilor care lucrează acolo. Este suficient acest curaj jurnalistic pentru a salva mass-media independentă din Ungaria? Deși curajul este cu siguranță o trăsătură cheie pentru un jurnalist independent, finanțarea este, de asemenea, importantă. Considerați cooperarea transfrontalieră între companiile media și redacțiile, în termeni de finanțare, dar și în alte domenii operaționale, ca o potențială soluție suficientă?

EB: Oamenii cu convingeri democratice nu pot fi decât îngroziți de ceea ce Orbán a reușit să facă din peisajului media din Ungaria. A fost făcut prin intimidare, presiune asupra oamenilor de afaceri bogați, amenințări împotriva celor care nu doreau „să-și vândă” ziarele. Povestea este interminabilă. Propaganda guvernamentală este atât de grosolană încât chiar și politicienii Fidesz recunosc că citesc puținele ziare de opoziție care au rămas. În aceste condiții, curajul personalului Index este remarcabil, dar gândiți-vă la asta, în zece ani, a fost prima mișcare de admirabilă, de acest gen. Oamenii au nevoie de locuri de muncă și de multe ori își vând sufletul pentru că un venit, ceea ce este de înțeles.

Am văzut câteva încercări de cooperare cu site-urile de știri pe internet slovace și românești în limba maghiară, cum ar fi Parametrul din Slovacia și Új Magyar Szó (Maszol) din România, dar nu atât de des cum se dorește.

DT: Am luat act de poziția Budapestei cu privire la conflictul din Nagorno-Karabah, și anume poziția sa oarecum surprinzătoare pro-Baku. Spun surprinzător din cauza componentei religioase a conflictului (armeni creștini și azeri musulmani) și a faptului că Nagorno-Karabah este în esență o exclavă etnică. Ambele puncte ar fi trebuit să facă apel la punctele de discuție Fidesz, dar Ministerul de Externe a ales să ia parte azerilor. Vă surprinde acest lucru și care credeți că sunt motivele din spatele acestui lucru?

EB: Religia pentru Orbán este doar un instrument politic. De exemplu, nu îi pasă de ceea ce se întâmplă creștinilor în China și a fost un prieten ferm al lui Ilham Aliyev. Prietenia lor datează din 2010, primul an al lui Orbán ca premier. În următorii doi ani au existat un număr neobișnuit de întâlniri între Orbán și Aliyev, precum și alți politicieni azeri și maghiari. Aceste întâlniri au fost cel mai probabil pregătiri pentru un acord prin care Ungaria să-l elibereze pe Ramil Safarov, un ofițer azer, care în 2004 a ucis un ofițer armean în timpul unui seminar de instruire sponsorizat de NATO la Budapesta. Safarov a fost condamnat la închisoare pe viață de către un tribunal maghiar. Guvernul azer s-a adresat de mai multe ori diverselor guverne maghiar pentru eliberarea lui Safarov, dar maghiarii au refuzat, până când Orbán a devenit prim-ministru. În noiembrie 2014, Safarov s-a întors la Baku, a declarat erou național și, se pare, Orbán a primit 7,6 milioane de dolari din Azerbaidjan. Armenia a rupt relațiile diplomatice cu Ungaria. Acum, poate înțelegeți ce se află în spatele actualelor relații azeri-maghiare.

DT: Ați observat într-un articol de pe blogul dvs că mass-media din Ungaria a lovit din plin în Biden. Este clar că poziția Budapestei este cel puțin ostilă față de Biden și, din declarațiile lui Biden, nici el nu este cald față de Viktor Orban. Unde vedeți că se îndreaptă relația bilaterală SUA – Ungaria în ambele scenarii, o victorie a lui Trump și o victorie a lui Biden?

EB: Ei bine, Trump va dispărea, sperăm, până în ianuarie și așa cum am explicat astăzi în Hungarian Spectrum, administrația Biden va acorda mai multă atenție Ungariei. Orbán măcar l-a felicitat pe Biden. Nici măcar nu eram sigur de asta.

DT: Regimul lui Orban pare înrădăcinat și extrem de greu de schimbat. Controlul asupra instituțiilor îi oferă un avantaj decisiv în alegeri și asupra opoziției. Se pare că niciun scandal de corupție, nicio preluare ostilă a instituțiilor academice sau a presei sau o opoziție unită nu poate face prea mult pentru a schimba peisajul politic din Ungaria. În opinia dumneavoastră, ce credeți că ar putea schimba acest lucru și în ce interval de timp?

EB: Poporul maghiar a fost destul de tolerant cu mai puțină democrație dacă țara se descurcă bine din punct de vedere economic și, din 2012, viața a fost bună în Ungaria. Banii se revarsă în țară de la Bruxelles, salariile sunt mari și oamenii bogați sunt în mod special mulțumiți de impozitul unitar care îi favorizează. Deci, atâta timp cât această stare de fapt este valabilă, va fi dificil să scapi de Orbán. Cu toate acestea, în cazul unei posibile recesiuni economice sau al prăbușirii sistemului de sănătate ar putea schimba atitudinea oamenilor față de regim.

Interview with Eva Balogh, Hungarian Spectrum:
People with democratic convictions cannot be but horrified at what Orbán has managed to do to the media landscape in Hungary

Eva S. Balogh is the founder of the Hungarian Spectrum blog, the most influential English-language political blog in Hungary. Eva S. Balogh, who lives in Connecticut, USA, taught Eastern European History at Yale University. The Hungarian Spectrum is archived in the Library of Congress of the United States and is considered a reliable resource by diplomats and prestigious publications abroad, in terms of political and social life in Hungary. In this interview, we talk to Mrs. Balogh on the attacks of the Orban regime on academic independence, freedom of the press but also on the future of Viktor Orban.

Dragoș Tîrnoveanu: Viktor Orban and Fidesz seem to have started an all out assault against academic independence in Hungary. I am of course referring to the government pressure against the University of Theater and Cinema (SZFE) in Budapest. In your view, is this just Viktor Orban trying to break up liberal hotspots, such as SZFE, or is it part of a broader plan, to change the cultural fabric of the country, to be more compliant to his general illiberal and conservative views?

Eva Balogh: In a way, both assumptions are correct. Approximately two years ago, Árpád Szakács, a far-right journalist, began writing one vicious article after another, attacking, often by name, writers, theater directors, historians, even the Fidesz-appointed director of the Literary Museum for their liberal bias. I remember Szakács from 2010 when he first showed up in the media. At that point, he was pressuring the new Fidesz-appointed mayor of Budapest to get rid of all remnants of the communist past in the city. One of his targets was the Budapest public library that was named after its founder who happened to be an anarcho-syndicalist theoretician who died in 1918. Szakács didn’t succeed in changing the library’s name but at that time he was still a fringe character, a recent arrival from Romania who paraded as a historian and who was involved with magazine which was called Greater Hungary.

The other leader of the “culture war” is Szilárd Demeter, another Transylvanian. He is supposed to be a writer and his job is to change the general thrust of Hungarian literature. Szakács managed to convince the minister in charge of cultural matters to fire the moderate Fidesz appointee from his job at the literary museum which then was occupied by Demeter. So, these two men, both from the Szekler region, who run the Kulturkampf, lately are after historians who, according to him, falsify Hungarian history.

The other thread is the question of the universities. A devilish idea was hatched, most likely by Orbán himself, that would “privatize” state universities. They would be taken over by “private” foundations run by boards whose members will be Fidesz appointees. The foundations are not financially independent; they are financed by state companies like MOL or Richter, the pharmaceutical company. The idea behind the scheme is that when Fidesz and Orbán are no more, the Fidesz-appointed boards will remain “independent” from the new Hungarian government. This is a clever scheme that perpetuate Fidesz influence over the universities. So far, the government has managed to convert eight state universities to become supported by “foundations” without any protest either by the faculty or the students. SZFE, where faculty and students work closely together, refused to take lying down the annulment of the powers of the university’s senate. The man chosen to take over SZFE, Attila Vidnyánszky, is also from beyond the borders of the country. He is from Ukraine. 

DT: The press is also under attack. I have been dismayed by what happened to Index but also uplifted by the courage of the journalists working there. Is this journalistic courage enough to save the independent media in Hungary? While bravery is surely a key trait for an independent journalist, financing is also important. Do you see cross-border cooperation between media companies and newsrooms, in terms of financing but in other operational areas as well, as a potential or a sufficient solution?

EB: People with democratic convictions cannot be but horrified at what Orbán has managed to do to the media landscape in Hungary. It was done by intimidation, pressure on wealthy businessmen, threats against those who didn’t want “to sell” their newspapers. The story is endless. The government propaganda is so crude that even Fidesz politicians admit that they read the few opposition papers which are left. Under these circumstances the Index staff’s courage is remarkable, but just think about it, in ten years that was the first such admirable move. People need jobs and often they sell their soul for having an income which is understandable.

I have seen a few attempt of cooperation with Slovak and Romanian Hungarian-language internet news sites, like the Slovak Parameter and the Romanian Új Magyar Szó (Maszol) but not as frequently as one wishes.

DT: I have taken notice of Budapest’s stance regarding the conflict in Nagorno-Karabah, namely its somewhat surprising pro-Baku position. I say surprising because of the religious component of the conflict (Christian Armenians and Muslim Azeris) and the fact that Nagorno-Karabah is essentially an ethnic exclave. Both points should have appealed to Fidesz’s talking points but the Foreign Ministry chose to take sides with Baku. Does this surprise you and what do you think are the motives behind this?

EB: Religion for Orbán is just a political instrument. He doesn’t care, for example, what is happening in China to Christians, and he has been a staunch friend of Ilham Aliyev. Their friendship goes back to 2010, the first year of Orbán’s premiership. In the next two years there were an unusual number of meetings between Orbán and Aliyev as well as other Azeri and Hungarian politicians. These meetings were most likely preparations for a deal by which Hungary would release Ramil Safarov, an Azeri officer, who in 2004 murdered an Armenian officer during a NATO-sponsored training seminar in Budapest. Safarov was sentenced to life imprisonment by a Hungarian court. The Azeri government several times approached different Hungarian governments for the release of Safarov to Azeri authorities, but they refused until Orbán became prime minister. In November 2014 Safarov was back in Baku, declared to be a national hero and apparently, Orbán got $7.6 million dollars from Azerbaijan. Armenia broke diplomatic relations with Hungary. Now, you perhaps understand what is behind the current Azeri-Hungarian relations.

DT: You’ve taken notice of Biden media bashing in Hungary in an article on your blog. It is clear that Budapest’s stance is at least adversarial towards Biden and from Biden’s statements, he is not warm towards Viktor Orban either. Where do you see the U.S. – Hungary bilateral relation go in both scenarios, a Trump win and a Biden win? 

EB: Well, Trump will be hopefully gone by January and as I explained in Hungarian Spectrum today the Biden administration will be paying more attention to Hungary. Orbán at least congratulated Biden. I wasn’t even sure of that.

DT: Orban’s rule seems entrenched and extremely hard to change. His control over institutions gives him a definitive advantage in elections and over the opposition. It seems that no corruption scandal, no hostile takeover of academic institutions or media or an united opposition can do much to change the political landscape in Hungary. In your opinion, what do you think could change this and on what timescale? 

EB: The Hungarian people have been quite tolerant of less democracy if the country is doing well economically and from about 2012 life has been good in Hungary. Money is pouring into the country from Brussels, wages are up across the board and the well-off people are especially satisfied with the flat tax that favors them. So, as long as this holds, it will be difficult to get rid of Orbán. However, in case of a possible economic retraction or the collapse of the health system might change people’s attitude toward the regime.