Între 17 și 20 august, la Convenția Națională Democrată, cele mai importante nume ale Partidului Democrat au venit în sprijinul candidaturii lui Joe Biden, care a acceptat nominalizarea la alegerile prezidențiale în cea de-a patra zi, sau l-au atacat pe Trump pentru iresponsabilitatea pe care a arătat-o de-a lungul mandatului său. Mesajul principal al primelor trei zile a fost acela că cetățenii americani trebuie să se mobilizeze pentru a vota împotriva lui Trump; abia la sfârșitul Convenției, în discursul lui Biden, aceștia au primit și motive pentru care să îl voteze pe democrat.
Pentru prima oară, Convenția s-a desfășurat integral online, impediment depășit fără probleme grație calității de oratori a unora dintre personalitățile care au venit în fața camerelor. Michelle Obama, Bernie Sanders, Bill si Hillary Clinton, Barack Obama, Kamala Harris și patru republicani, printre care și un contracandidat din 2016 al actualului președinte au fost printre cei care au evidențiat greșeala facută acum patru ani prin alegerea lui Donald Trump și pericolul reprezentat de un al doilea mandat al acestuia, în timp ce Alexandra Ocasio Cortez l-a nominalizat pe Bernie Sanders și doar Jill Biden a menționat calitățile personale care îl fac pe soțul ei un președinte mai bun decât Trump. Un videoclip despre lunga prietenie dintre Joe Biden și fostul senator republican și contracandidat al lui Obama, John McCain, a reîntărit un mesaj important al campaniei lui Biden, acela că ar putea transcede opoziția dintre cele două partide și ar putea fi un președinte reprezentativ atât pentru alegătorii democrați, cât și pentru cei republicani.
Cel mai mare merit al lui Biden este acela că nu este Trump
Acesta pare să fi fost mesajul transmis în primele trei zile ale Convenției, în care democrații s-au concentrat pe critici împotriva actualului președinte și pe nevoia de unitate a partidului și a votanților înaintea acestor alegeri și în momentul când vor vota. #VoteBlueNoMatterWho rămâne sloganul preferat al democraților, în ciuda incapacității acestuia de a mobiliza și de a entuziasma persoanele care s-au abținut în trecut de la vot. Mai mult decât atât, această abordare arată indiferența totală față de milioanele de americani care au suferit și au fost marginalizați și înaintea mandatului lui Trump sau față de politica externă nemiloasă preluată inclusiv de Obama.
În încheierea primei zile, Michelle Obama i-a îndemnat pe americani să voteze cu Biden „de parcă viețile noastre depind de acest lucru.” Într-adevăr, există foarte multe vieți care sunt amenințate direct un nou mandat al lui Donald Trump. Există însă numeroase vieți pe care conducerea țării de către Biden nu le va îmbunătății în niciun mod semnificativ, așa cum nici în cei opt ani sub Obama nu s-au îmbunătățit – viețile celor care depind de un sistem medical public universal, de accesibilitatea locuințelor, de posibilitatea de a rămâne în Statele Unite și de a nu fi deportați înapoi în țara din care au fugit sau viețile din țări împotriva cărora Statele Unite poartă războaie nesfărșite, militare sau economice, cu consecințe severe doar pentru civilii din acele state. „Donald Trump nu s-a adaptat funcției sale pentru că nu poate, iar consecințele acestui eșec sunt severe”, a comentat fostul președinte Barack Obama, fiind prima oară când acesta îl critică pe succesorul său. În aceeași zi, Kamala a acceptat nominalizarea ca vicepreședinte și a adus noi critici la adresa lui Trump: „Recunosc un prădător când îl văd”, referindu-se la acuzațiile de hărțuire sexuală care i s-au adus. Totuși, de reținut este și faptul că Bill Clinton, care a vorbit cu o zi înainte, a avut un scandal din acest motiv în timp ce era președinte, iar Joe Biden a fost și el acuzat de hărțuire sexuală, acuzații pe care Kamala a declarat în trecut că le crede.
Biden promite cel mai progresist program politic din istoria recentă, însă nu îl va realiza dacă va fi ales
În ultimele săptămâni, Biden a lansat, rând pe rând, mai multe planuri comprehensive, cuprinzând măsurile pe care le va propune odată ajuns la Casa Albă. Inspirate într-o bună măsură de un plan redactat împreună cu Bernie Sanders, promisiunile sale depășesc cu mult ceea ce promitea în 2008 Obama, apropiindu-se de amploarea New Deal-ului lui Franklyn D. Roosevelt. Printre ideile propuse de această dată se găsesc, totuși, și multe cărora li s-a împotrivit în trecut.
În planul său pentru sistemul de sănătate, Biden vorbește despre oferirea opțiunii unei asigurări medicale oferite de stat, măsuri pentru ca asigurările private să devină mai accesibile și să acopere mai multe nevoi ale oamenilor, precum și prevenirea creării unui oligopol pe piața asigurărilor private. De asemenea, democratul își propune să reducă prețurile medicamentelor, să protejeze dreptul la avort și protecțiile împotriva discriminării pe bază de identitate de gen sau orientare sexuală din partea asiguratorilor privați. Astfel, ar continua proiectul început în calitate de vicepreședinte alături de Obama, îmbunătățind Affordable Care Act, Medicare și Medicaid.
În ceea ce privește reforma sistemului de justiție penală, administrația Biden promite investirea în programe care să reducă criminalitatea și încarcerarea, oferirea de servicii sociale celor care au nevoie pentru a îi reabilita și reintegra în societate, eliminarea pedepselor minime obligatorii și a pedepsei cu moartea, decriminalizarea consumului de cannabis și eliberarea tuturor celor condamnați din acest motiv, încheierea încarcerării pentru consum de droguri și redirecționarea persoanelor în cauză către tratament, decriminalizarea sărăciei și abolirea închisorilor private.
Pentru a combate încălzirea globală și schimbările climatice, Biden își propune ca economia SUA să devină neutră din punct de vedere al emisiilor de carbon cel mai târziu până în 2050. Pentru a îndeplini acest obiectiv, propune limitări drastice pentru poluarea cu metan și pentru operațiunile de extragere a petrolului și ale gazelor naturale, încurajarea tranziției către mijloace de transport electrice și protejarea biodiversității prin conservarea solurilor și apelor americane. În primul an, va realiza un mecanism prin care să garanteze urmărirea acestui obiectiv și după finalul mandatului, iar marii poluatori vor fi trași la răspundere și vor plăti pentru implementarea acestor politici. Construcția infrastructurii necesare pentru a proteja oamenii și mediul va fi prioritară pentru administrația Biden. Tranziția către o economie verde va fi făcută într-un mod just, protejând muncitorii din industriile energetice și comunitățile cele mai vulnerabile la efectele poluării și ale schimbărilor climatice.
Mai mult decât atât, democrații propun și planuri pentru creșterea puterii de negociere a muncitorilor și întărirea sindicatelor, creșterea salariului minim la nivel federal la 15$ pe oră, garantarea și protecția drepturilor pentru comunitățile de culoare, LGBTQ și a imigranților, prevenirea violenței împotriva femeilor, eliminarea taxelor de școlarizare pentru studenții din familii cu venituri mici sau interzicerea prin constituție a donațiilor din bani privați pentru campaniile electorale.
Deschiderea tot mai mare a alegătorilor tineri către politici de stânga, reflectată în popularitatea în creștere a unor personalități precum Sanders sau Ocasio Cortez, a contribuit major la adoptarea unei agende atât de progresiste și ambițioase comparativ cu ceea ce s-ar fi așteptat din partea lui Joe Biden. Cu toate acestea, în calea implementării ei există obstacole serioase, care ar face o posibilă administrație Biden să se mulțumească doar cu jumătăți de măsură, așa cum s-a întâmplat și în cele două mandate ale lui Obama.
În primul rând, criza economică pe care a cauzat-o pandemia de Covid-19 va pune și în anul următor presiune asupra bugetului federal, situație ce a fost agravată și de reducerile de taxe ale lui Trump. „Când ajungem la Casa Albă, vistieria va fi goală. Când vezi ce a făcut Trump cu deficitul…uită de Covid-19, toate deficitele pe care le-a acumulat cu acele reduceri incredibile de taxe. Deci vom fi foarte limitați”, declara cu o zi înaintea Convenției unul dintre consilierii cei mai importanți ai lui Biden.
Dincolo de povara reprezentată de deficitul bugetar, un alt impediment va fi reprezentat de Congres. Chiar dacă democrații vor prelua controlul și asupra Senatului, ar fi naiv să se aștepte să obțină cele 60 de locuri care le sunt necesare pentru a putea trece oricare dintre propunerile de mai sus. Iar situația din Congres s-ar putea înrăutăți semnificativ în 2022 dacă nerespectarea acestei agende va nemulțumi cetățenii care l-au votat pe Biden, scenariu care a mai avut loc și in 2010 și 2014.
Dar cea mai mare problemă în calea implementării unei agende atât de progresiste este reprezentată chiar de Joe Biden. Ținând cont de faptul că mai mult de jumătate dintre donațiile strânse de Biden în campania sa sunt bani privați, este greu de crezut că va interzice, așa cum promite, această modalitate de finanțare, dar și ca acele companii sau persoanele foarte bogate care au donat pentru el ar fi dispuse să accepte cu ușurință taxele mai mari pe care Biden le-ar institui. Nu numai susținătorii pe care i-a atras de partea sa sunt un semn foarte relevant, ci și istoricul actualului candidat, care și-a construit cariera luptând tocmai împotriva măsurilor de acest fel.
Istoricul lui Biden și prezențele la Convenție semnalizează abandonul progresismului
Ultimele decenii au fost marcate de o deplasare către dreapta spectrului politic pentru Partidul Democrat, continuând să facă ceea ce începuse Reagan – demantelarea statului social creat de New Deal-ul lui Roosevelt. De atunci, Bill Clinton, prezent și el la Convenție, și Joe Biden, care din 1973 când fusese ales în Congres a susținut interesele marilor afaceriști și puncte de vedere conservatoare, au lucrat împreună cu republicanii care câștigau trei mandate la rând la Casa Albă, în ciuda apartenenței la un partid slăbit de repetatele înfrângeri.
După ce Clinton a devenit președinte în ’93, Biden l-a avertizat constant cu privire la politicile publice mai liberale pe care Clinton le-ar fi preferat sau la consilierii săi mai progresiști. Cu susținerea actualului candidat pentru Casa Albă, Clinton a renunțat la îmbunătățirea sistemului medical, a lăsat fără locuri de muncă peste 250.000 de angajați federali, cheltuielile federale devenind în acea perioadă cele mai mici din 1966, iar procentul de bugetari din forța de muncă activă cel mai mic era la nivelul de dinaintea lui Roosevelt. Mai mult decât atât, în ’94 Biden a scris și legea promulgată de Clinton care mărea pedepsele pentru crime minore, lege ce a dus la incarcerarea în masă a unor persoane non-violente, cele mai afectate fiind minoritățile rasiale.
La finalul anilor ’90, legea Glass-Steagal care separa investițiile de cele bancare, dată în perioada Marii Depresii pentru a preveni o altă criză de proporții, a fost eliminată cu unanimitate republicană și sprijin din partea lui Biden și a altor câțiva democrați. După venirea lui Bush la Casa Albă, Biden a continuat să voteze în linie cu republicanii pentru a îi împiedica pe americani să declare faliment în timp ce datoriile și dobânzile clasei muncitoare creșteau în continuare, antrenând în jurul său și alți colegi de partid ale căror voturi au făcut posibilă promulgarea legii devastatoare pentru mulți americani.
În ciuda retoricii liderilor democrați și a dorinței lor de a se apropia de alegătorii tineri și progresiști, Convenția a adunat și în acest an mai multe voci republicane decât progresiste. În timp ce Alexandra Ocasio Cortez a vorbit mai puțin de două minute, declarându-și susținerea pentru mișcarea progresistă condusă de Bernie Sanders și subliniind importanța unor teme precum garantarea serviciilor medicale și a educației superioare pentru toți cetățenii americani, inegalitățile de avere, salariile prea mici, lipsa drepturilor și protecțiilor muncitorilor sau discriminarea, invitații republicani au primit semnificativ mai mult timp pentru a vorbi despre pericolul unor alți patru ani sub conducerea lui Trump.
Înăbușirea vocilor progresiste din interiorul partidului, atenția sporită pentru o candidatură care să atragă sprijin din partea republicanilor moderați, selectarea unui vicepreședinte care s-a dovedit a fi mai liberal doar la nivel retoric și chiar conservator în repetate rânduri, împreună cu istoricul lui Biden de lupta împotriva progresului social, golesc complet de substanță tentativa Partidului Democrat de a convinge votanții cu vederi mai liberale sau stângiste și nu fac decât să îi alieneze mai mult pe aceștia, așa cum s-a întâmplat și în 2016.
Strategia lor, bazată pe ideea că americanii nemulțumiți sau înfuriați de Trump vor vota un candidat care nu le va reprezenta interesele, ar putea arunca Statele Unite în fața a alți patru ani de haos și reacționarism feroce, riscând viețile a milioane de persoane. Chiar și în cazul în care îl va învinge pe Trump în „bătălia pentru sufletul Americii”, sub presiunea menținerii unui deficit bugetar scăzut, Biden și administrația sa nu vor fi dispuși să facă sacrificiile necesare pentru a duce la bun sfârșit un program politic orientat spre nevoile oamenilor. Astfel, la fel ca în 2010 și 2014, vor pierde controlul asupra Congresului, pierzând și capacitatea de a face orice reformă semnificativă în ultimii doi ani și asigurând o victorie republicană în 2024.
Începând o nouă tranziție către dreapta conservatoare a Partidului Democrat, și cu o abordare identică și peste patru ani, acesta poate pava drumul către un regim fascist, instalat cu consimțământul implicit al tuturor celor care au cerut unitate și susținere necondiționată pentru Joe Biden.
