Kamala Harris a fost desemnată miercuri, 12 iulie, ca vicepreședinte pentru candidatura democratului Joe Biden. Fostul procuror general și actuală senatoare a statului California este prima femeie de culoare care va candida pentru această funcție din partea unuia dintre cele două partide mari.

Alegerea s-ar putea dovedi una foarte bună pentru campania lui Joe Biden, pe care Kamala l-ar putea ajuta să câștige o parte mult mai mare dintre voturile persoanelor de culoare, datorită identității și a imaginii pe care și-a construit-o senatoarea. Cu toate acestea, privind dincolo de declarațiile sale și examinând deciziile luate ca procuror districtual în San Francisco, procuror general în California sau senatoare a Californiei, iese la iveală nu numai complicitatea sa cu un sistem care discriminează persoanele vulnerabile, ci, în câteva cazuri, implicarea activă în menținerea sau înasprirea unor legi injuste. „Ea reprezintă America într-o evoluție sporadică spre oportunități egale și justiție egală”, scria Frank Bruni într-un editorial din New York Times. „Sub privirile ei, Pence trebuie să apere un președinte sexist și sexist.” Bruni a uitat însă că aceeași va fi și datoria lui Harris, care l-a acuzat, în trecut pe Biden că a susținut în anii ’70 segragaționiștii și s-a opus desegregării școlilor, iar, cu o altă ocazie, vorbind despre femeile care au declarat că au fost hărțuite sexual de Biden, a spus că le crede acuzațiile.

Cum a ajuns Kamala Harris să fie privită ca o candidată progresistă

Kamala a fost câștigat primele alegeri în 2004, devenind procuror districtual al San Francisco, apoi a câștigat în 2011 alegerile pentru postul de procuror general al statului California, iar în 2017 a devenit senatoare a aceluiași stat. La începutul carierei sale s-a remarcat prin opoziția față de condamnarea la moarte a unui tânăr de 21 de ani care omorâse un polițist sub acoperire. S-a opus atunci și partidului său și departamentului de poliție, după ce promisese înainte de a fi aleasă că nu va impune niciodată pedeapsa capitală. De-a lungul mandatelor sale a susținut reforma legii celor trei abateri din California și s-a abținut de la a da pedepse pe viață pentru trei abateri neviolente. De asemenea, a creat și un program pentru tinerii care comit pentru prima dată o crimă care să îi reintegreze pe piața muncii. Mai târziu, s-a opus legii prin care li se interziceau căsătoriile între persoane de același sex, a susținut în tribunal programul Obamacare, a încurajat universitățile publice să ia în considerare identitatea rasială în procesul de admitere, a obligat poliția din California să urmeze cursuri de pregătire pentru combaterea prejudecăților rasiale.

Și în ceea ce privește practicile ilegale ale companiilor, Kamala a luat atitudine în numeroase situații: a oprit încercările companiilor farmaceutice de a plăti competiția pentru a scoate de pe piață versiunile generice ale medicamentelor, a câștigat un proces împotriva unei companii care a suprataxat pentru 15 ani programul de asigurare pentru persoanele sărace și cu dizabilități al statului. A creat Unitatea de Justiție pentru Mediu a San Francisco și a urmărit în justiție companii precum BP, Chevron sau ExxonMobil pentru deversări ilegale sau poluare. În timpul mandatului lui Trump, a susținut în Senat măsuri pentru eliminarea portițelor din legislație pentru marile companii petroliere, pentru interzicerea folosirii pesticidelor periculoase în agricultură, pentru creșterea salariului minim la nivel federal și a propus o lege pentru clarificarea drepturilor persoanelor deținute la intrarea în SUA.

Opoziția pentru schimbare reală și măsurile conservatoare

În ciuda declarațiilor sau a micilor victorii progresiste ale Kamalei, aceasta s-a aflat de multe ori de partea opusă a baricadei, luptând împotriva unor măsuri care să adreseze în mod sistematic nedreptățile pe care le-a combătut în anumite cazuri izolate. Astfel, a primit de-a lungul timpului laude pentru rezultatele bune obținute ocazional și pentru faptul că încearcă să facă dreptate într-un sistem profund injust – laude pe care nu le-ar fi primit dacă sistemul nu ar fi provocat nedreptățile cărora li se opune de la bun început – , în timp ce a participat activ la menținerea status-quo-ului care face posibile aceste probleme societale.

Această practică recurentă a posibilei viitoare vicepreședinte de a se opune schimbărilor sistemice s-a evidențiat și în cazul pedepsei capitale. Deși personal se împotrivește acesteia, a făcut recurs deciziei unui judecător federal conform căreia pedeapsa capitală a statului California era neconstituțională. În ciuda opoziției personale față de legea celor trei abateri, Kamala a îndemnat alegătorii să voteze împotriva unei reforme a acestei legi prin care doar pentru crimele violente se putea primi o sentință pe viață. În acest caz, nu numai că a fost departe de a fi progresistă, a fost și mai conservatoare decât contracandidatul său republican, care mai propusese cu patru ani în urmă o reformă a legii pe care Harris nu a susținut-o. Deși a refuzat să folosească această pedeapsă, opoziția ei față de reformă a permis folosirea ei de către alți procurori în continuare.

Trecând peste îngrijorările sale cu privire la încarcerarea în masă, în special a femeilor, a creat o lege prin care părinții copiilor care absentau nemotivat de la școală de prea multe ori puteau ajunge chiar la închisoare. Prin această lege, numeroase mame singure ale căror copii erau bolnavi fie au primit amenzi foarte mari, fie au ajuns, în câteva situații, să fie închise pentru un an. „Ideea lor a fost, dacă nu mergi la școală, – indiferent dacă școala face suficient pentru a te aduce la cursuri sau nu – avem acest mecanism prin care să te acuzăm”, a declarat un avocat din oficiu. Aceeași îngrijorare a fost lăsată deoparte de senatoare și când guvernatorul Californiei a anunțat un plan în valoare de 730 de milioane de dolari pentru a muta deținuți din închisori supraaglomerate în închisori private. Nu s-a opus acestui plan, în ciuda faptului că președintele Senatului Californiei oferise o alternativă semnificativ mai bună – oferirea de tratament medical pentru sănătatea mentală a deținuților. În ceea ce privește tragerea la răspundere a poliției, are un istoric similar – deși a obligat agenții departamentelor de justiție să poarte camere de filmat, s-a opus unei propuneri la nivel de stat ca și polițiștii să fie obligați să facă același lucru și s-a împotrivit unei legi care ar fi cerut ca agenția pe care o conducea să investigheze cazurile în care poliția a împușcat fatal un cetățean.

Moștenirea lui Obama și filosofia pragmatică a neoliberalismului

Kamala Harris a fost comparată deseori cu Obama datorită faptului că este de culoare, dar și pentru că, la fel ca Obama, a fost percepută ca fiind un politician centrist, progresist. Kamala nu a preluat de la Obama doar susținerea din partea Center for a New American Society, un think-tank bipartisan ai cărui cercetători alcătuiesc echipa de consilieri în materie de politică externă a lui Harris și al cărui fondator a susținut doctrina atacului preemptiv în calitate de consilier al lui Bush, ci și modalitatea de a se prezenta în fața publicului. „Harris a emulat maniera lui Obama, oferind o combinație de victorii progresiste semnificative și o retorică placută și o neclintită evitare a schimbării structurale – alături, în unele cazuri, de politici departe de a fi progresiste”, scria Branko Marcetic. Inclusiv Kamala declara înaintea alegerilor primare că „nu încearcă să restructureze societatea, ci doar să aibă grijă de problemele care îi trezesc pe oameni în mijlocul nopții”. Însă limitele acestei abordări pragmatice sunt evidente. Când aceleași probleme îi trezesc în miez de noapte pe milioane de cetățeni americani, înseamnă că o restructurare a societății este absolut necesară. Filosofia neoliberală a individualismului nu va putea decât să rezolve câteva probleme punctuale, reproducându-le în același timp în alte părți ale societății.

„Am confundat siguranța comunității cu angajarea mai multor polițiști pe străzi, când de fapt, adevărata cale sptre comunități sigure și sănătoase este să investim mai multe resurse în sistemul public de educație, în locuințe accesibile, în accesul la capital pentru micile afaceri, în accesul la servicii medicale indiferent de averea unei persoane”, spunea Harris în Senat, vorbind despre o reformă a sistemului de justiție. Într-adevăr, problemele sistemice ale Americii nu vor fi rezolvate de un stat polițienesc, ci de unul social. Însă istoricul ei de a acționa contrar convingerilor declarate și pentru menținerea status-quo-ului, alături de faptul că principalul responsabil pentru încarcerarea masivă a cetățenilor americani, printr-o lege din 1994 este chiar Joe Biden, conduc spre concluzia că și această poziție progresistă va rămâne doar un artificiu retoric pentru a câștiga voturile progresiștilor care nu îl agreau pe Biden.