Guvernul polonez ia în considerare retragerea din tratatul internațional privind stoparea violenței domestice, cunoscut drept Convenția de la Istanbul. Care sunt, însă, motivele acestei inițiative?
Zbigniew Ziobro, ministrul justiției, a depus luni (27 iulie) actele, în vederea părăsirii tratatului, declarând că acesta conține prevederi “natură ideologică”. Complementar, întregul Guvern polonez de dreapta susține că tratatul nu respectă religia și promovează ideologii controversate despre gen.
Deși Michal Dworczyk, șeful cancelariei prim-ministrului, a declarat faptul că “Nu există o decizie oficială, fără echivoc, cu privire la Convenția de la Istanbul“, planul polonez provoacă îngrijorări serioase în întreaga Europă.
În urma știrilor recente, Consiliul Europei, organizație pentru drepturile omului distinctă de Uniunea Europeană, a numit intențiile Poloniei “alarmante” și invită oficialii polonezi să clarifice situația.
“Dacă există concepții greșite sau neînțelegeri cu privire la Convenție, suntem pregătiți să le clarificăm într-un dialog constructiv. Părăsirea Convenției de la Istanbul ar fi extrem de regretabilă și un pas major în spate în protecția femeilor împotriva violenței în Europa“, declară Marija Pejčinović Burić, Secretarul General al Consiliului Europei.
Tratatul este destinat combaterii violenței împotriva femeilor, celei domestice și, de asemenea, este menit să protejeze drepturile femeilor în Europa. Conceput cu mai bine de un deceniu în urmă, tratatul a fost ținta multor atacuri de natură populistă, exprimate sub forma unei amenințări la adresa suveranității naționale. De-a lungul timpului, convenția a fost vizată de lideri naționaliști și de extremă dreapta din Europa Centrală și de Est, devenind un punct în lupta împotriva a ceea ce ei descriu că influențe prea liberale ale culturii occidentale.
Opozanții susțin că tratatul promovează “ideologia L.G.B.T.”, fapt ce reprezintă o amenințare la adresa moralității creștine, deși acest subiect nu este, nici pe departe, abordat în conținutul documentului.
Ratificarea tratatului a stagnat în mai multe țări europene, inclusiv Bulgaria, Republica Cehă, Ungaria, Letonia și Slovacia. Rusia, de asemenea membră a Consiliului Europei, a refuzat semnarea convenției.
