Apropiindu-se de a șasea lună de desfășurare, protestele din Hong Kong continuă chiar dacă legea extradării, considerată factorul catalizator al protestelor, a fost retrasă de lidera executivului regiunii special administrative Hong Kong, Carrie Lam. Aceste proteste, similare cu Mișcarea Umbrelelor din 2014, reflectă o stare de nemulțumire a publicului, acutizată de o percepere generalizată a reducerii principiului ‘o țară, două sisteme’, principiu care asigură o serie de libertăți absente în China și un nivel semnificativ de autonomie. În urma acestor proteste, dar și a unei încetiniri globale a creșterii economice, Hong Kong a intrat în recesiune tehnică, înregistrând o contracție economică anuală de 2,9 procente. De asemenea, protestele au fost marcate atât de abuzuri comise de forțele de ordine, dar și de o escaladare a actelor violente din partea protestarilor.
Legea extrădării – necesitate juridică sau o continuare a constrângerii autonomiei
Legea extrădării, un proiect legislativ introdus în februarie 2019, urmărea o reformare a legilor existente care reglementează procedurile de extrădare și de cooperare juridică reciprocă între Hong Kong și alte jurisdicții, Hong Kong neavând încheiate acorduri bilaterale de extrădare decât cu 20 de țări și acordând asistență legală reciprocă unui număr de 32 de țări. În dreptul internațional o țară nu este obligată să extrădeze un criminal, existând mai multe motive la baza unei astfel de rețineri din partea unei țări (ex. nerespectarea dreptului la un proces echitabil în țara solicitantă sau practicarea pedepselor cu moartea). O primă măsură ar fi constat în eliminarea barierelor geografice în extrădarea unui criminal în ciuda lipsei unui acord de extrădare bilateral, extrădarea rezultând în urma unui acord pentru fiecare caz individual. Pentru prima dată Hong Kong ar fi extrădat persoane în China. Cea de-a doua măsură ar fi urmărit extinderea unor proceduri de cooperare juridică și în alte părți ale Chinei sau ale lumii.
Aparenta necesitate a acestor reforme a fost accentuată de un caz de ucidere în care un criminal originar din Hong Kong și-a ucis iubita pe teritoriul statului Taiwan, însă a devenit fugitiv din moment ce s-a reîntors în Hong Kong. Neexistând un tratat de extrădare între cele două țări, poliția din Taiwan nu poate opera în Hong Kong, iar criminalul nu poate fi extrădat în Taiwan. Acesta poate doar voit să se reîntoarcă în Taiwan pentru a fi arestat. De asemenea, Taiwan a refuzat sa coopereze în extrădarea sa în cazul în care legea extrădării ar fi fost adoptată, din motiv că i-ar fi afectat pe cetațenii taiwanezi care rezidă în Hong Kong, Taiwan fiind considerată de către China o regiune renegată care trebuie să revină sub controlul său. Cazurile de extrădare ar fi putut fi aplicate atât în cazul cetățenilor, cât și rezidenților.
Una dintre principalele frici legate de adoptarea unui astfel de regim de extrădare constă în riscul de mascare a unor acuzații nefondate de comitere de crime politice sub pretextul unor alte tipuri de crime din moment ce indivizii vizați de procedura de extrădare ar putea fi trimiși în China. De asemenea, sistemul juridic chinez se află sub controlul Partidului Comunist. Acuzațiile de crimă politică ar fi cel mai probabil îndreptate împotriva opozanților și criticilor Chinei. Persoanele afectate de un astfel de regim ar putea include academici sau activiști pentru drepturile omului și susținători ai mișcării favorabile unui grad ridicat de autonomie sau chiar independenței. Acțiunile luate de China în legătură cu persoanele care critică regimul, aflate în alte țări sau în China, nu inspiră deloc încredere. Activiștii care militează în interiorul Chinei pentru drepturile omului precum și avocații specializați în acest domeniu sunt închiși deseori sub pretextul subminării puterii de stat, aceasta fiind un motiv abuzat de autorități în investigații sau răpiri de persoane. Intimidarea din partea statului chinez se extinde și în cazul jurnaliștilor sau academicilor străini.
Legat de impactul legii extrădării, societatea civilă s-a arătat ingrijorată de faptul că puterea decizională în fiecare caz de extrădărare ar fi deținută doar de șefa executivului. Tribunalele din Hong Kong ar avea posibilitatea de a examina cazul de extrădare, însă nu din punct de vedere al calității justiției acordate sau al culpabilității acuzatului. Modificările propuse de executivul din Hong Kong (ex. calificarea pentru extrădare a pedepselor cu o sentință de minimum 7 ani în loc de 3 ani) pentru a salvgarda procedurile de extrădare în fața riscurilor identificate de societatea civilă nu au fost suficiente să satisfacă cerințele protestarilor.
O țară, două sisteme – caracteristici și riscuri pe termen lung
Principiul ‘o țară, doua sisteme’ reprezintă modul de organizare politică a regiunii special administrative Hong Kong, acesta bazându-se pe ‘Basic Law’ care este echivalentul unei constituții. Basic Law conferă o serie de libertăți absente în China (libertatea presei, de exprimare, de asociere, etc.) precum și existența unui sistem juridic separat de cel al Chinei. Însă, Hong Kong nu este un stat de sine stătător, ci o regiune special administrativă a Chinei, independența fiind un deziderat aproape imposibil de realizat. În materie de sistem electoral, Hong Kong nu beneficiază de vot universal decât într-o anumită măsură la nivel legislativ, lucru care este evidențiat de sistemul electoral și nominalizarea și alegerea/selectarea liderului/liderei executivului. La nivelul alegerilor legislative, doar 35 din cele 70 de circumscripții sunt decise prin vot popular. Celelalte 35, denumite circumpscripții funcționale, sunt decise prin votul unor membri ai unor sectoare economice.
Populația din Hong Kong nu alege în mod direct și competitiv liderul/lidera executivului, acesta/aceasta fiind nevoit(ă) să fie selectat(ă) de către un Comitet Electoral format din 1200 de membri și numit în funcție de Consiliul de Stat Chinez, unul dintre brațele executive ale Chinei. Majoritatea membrilor din Comitetul Electoral sunt aleși de membrii a 4 sectoare (fiecare sector numărând 300 de membri) formate din 38 de subsectoare care includ diferite industrii și servicii din economie sau instituții. Membrii din diferitele sectoare economice aleg acești electori, numărul total al alegătorilor acestui Comitet constând în puțin peste 200.000 de membri. Sunt prezenți, fără a fi aleși pentru a face parte din Comitet, și membrii legislativului din Hong Kong sau reprezentanții din Hong Kong în Congresul Popular Național Chinez. În general, electorii sunt favorabili puterii de la Beijing, iar majoritatea alegătorilor urmăresc să mențină relații apropiate cu guvernul chinez.
Acest sistem prezintă o serie de probleme cu ramificații pe termen lung, unele dintre ele regăsite în Basic Law sau cauzate de regimul politic autoritar al Chinei. Basic Law asigură prezența principiului celor două sisteme pentru 50 de ani de la înmânarea regiunii în 1997, nefiind clar dacă acest sistem va fi extins sau dacă Hong Kong va deveni o regiune a Chinei, pierzându-și autonomia. De asemenea, câteva articole din Basic Law prevăd adoptarea unor măsuri care nu au fost încă legiferate, printre care articolul 23. Articolul 23 specifică adoptarea unor legi în domeniul securității naționale care să interzică ‘orice act de trădare, secesiune, revoltă, subversiune împotriva Republicii Chineze’. O încercare de legiferare a condus la proteste masive în 2003, proiectul legislativ fiind retras indefinit. Schimbarea procedurii de numire a șefei executivului necesită acordul Guvernului Chinez. Drept consecință, este improbabil ca executivul să fie ales într-un vot competitiv și universal în viitorul apropiat chiar dacă articolul 45 prevede acest lucru.
Basic Law este foarte limitată de către interpretările acestui text de către Partidul Comunist din China, noțiune prevăzută în articolul 158, existând consecințe în legătură cu ce partide sau candidați pot candida la alegeri. În urma unor astfel de interpretări (5 la număr până acum), cum a fost cea a articolului 104, candidații care nu recunosc apartenența regiunii Hong Kong la China nu pot participa la alegeri, cum este cazul recent al lui Joshua Wong, unul dintre protestarii de la Mișcarea Umbrelelor.
Protestele și răspunsul Chinei – ce rezervă viitorul
Inițial protestele au izbucnit ca răspuns la legea extrădării, însă demonstrațiile cuprind acum 5 principale cereri, printre care investigarea abuzurilor poliției și implementarea de reforme democratice. Astfel, aceste proteste au devenit o extensie a Mișcării Umbrelelor care au avut o temă similară. Răspunsul Chinei pe de altă parte nu indică șanse ridicate în întrunirea acestor cerințe, vehiculându-se că, China ar examina modificarea procedurilor de numire a șefului executivului. De asemenea, China va continua aplicarea principiului ‘o țară, două sisteme’, cu un accent predominant pe partea de ‘o țară’ care indică o opoziție fermă față de independența regiunii. Strategia Chinei, în linii mari, va accentua domeniile securității și a creșterii educației patriotice în Hong Kong.
Protestele beneficiază în continuare de suport popular, însă o serie de sondaje reflectă posibile diviziuni pe termen lung. O serie de sondaje derulate pe data de 4 august pe un eșantion total de 6688 de respondenți (dintre care 87 la sută au răspuns) relevă că majoritatea protestarilor sunt tineri cu vârste cuprinse între 20 și 30 de ani. O majoritate covărșitoare de 80 la sută a indicat intenția de continuare a protestelor în cazul în care legea nu ar fi fost retrasă, iar jumătate dintre aceștia au indicat că protestele pașnice nu mai sunt o soluție viabilă. Este important de menționat că peste jumătate dintre ei au protestat și în timpul Mișcării Umbrelelor, fapt ce relevă o continuitate a anumitor idei. Un alt sondaj derulat pe o durată de 3 luni pe un eșantion mai redus constată ca în jur de 40 la sută dintre cei intervievați consideră că protestarii au folosit excesiv forța. Pe de altă parte, în jur de 70 la sută din eșantion indică forță excesivă folosită de către poliție, fapt corelat cu un suport popular al cerințelor protestatarilor, printre care și investigarea abuzurilor comise de către poliție.
Situația din Hong Kong reflectă o luptă perpetuă pentru dezideratul de menținere a standardelor democratice protejate sau promise într-o oarecare măsură de prezența principiului ‘o țară, două sisteme’, dar și pentru depășirea statu-quo-ului în vederea evitării pierderii acestor libertăți. Această luptă nu va fi ușoară având în vedere atitudinea Chinei.
