Maia Sandu și Andrei Năstase la București. Fundația Universitară a Mării Negre. 22 ianuarie 2019.

Pe data de 24 februarie se vor desfășura în Republica Moldova alegeri parlamentare iar începând de vineri, 25 ianuarie, țara a intrat în campanie electorală. Alegerile din acest an au o relevanță și un impact strategic regional foarte ridicate în contextul jocurilor geopolitice ale Moscovei din această parte a Europei și indecizia care marchează acțiunile birocrației europene.

Maia Sandu și Andrei Năstase, lideri ai opoziției la Chișinău, au fost invitați de Fundația Universitară a Mării Negre la București pentru a-și expune atât părerile despre aceste alegeri și importanța lor cât și platforma lor. Titlul dezbaterii organizate pe data de 22 ianuarie a fost „De la furtul miliardului la furtul alegerilor”.

Dezbaterea organizată de FUMN i-a avut ca invitați principali pe Maia Sandu, Andrei Năstase, din partea FUMN pe Sergiu Celac, Dan Dungaciu și Petrișor Peiu și din partea Academiei Române pe Victor Voicu.

În definitiv au fost doua dimensiuni ale acestei întâlniri, prezentarea situației din Republica Moldova dintr-o perspectivă pro-românească, pro-europeană, pro-liberală și câteva momente sporadice și fără avânt în direcția opusă.

O mare parte din discursul celor doi lideri moldoveni s-a concentrat pe starea de spirit prezentă în Republica Moldova – statul capturat de oligarhul Vladimir Plahotniuc și tenebroasele legături ale președintelui Dodon cu Moscova. Puterea încearcă acapararea întregii vieți sociale moldovenești, prin utilizarea instituțiilor statului și a mass-mediei, iar opoziția nu are nici mecanismele financiare dar nici cele legale pentru a putea să fie o forță redutabilă și credibilă.

În ciuda unor încercări nereușite ale unora dintre participanți de a-i critica pe Maia Sandu și Andrei Năstase pentru presupuse interacțiuni neconforme cu diverși consultanți și specialiști străini controversați, mesajul celor doi lideri ai opoziției democratice de la Chișinău a indus un sentiment de neîncredere față de instituțiile Republicii Moldova. De la statistici la acuzații, în opinia lor, totul trebuie privit critic.

România nu a lipsit din dezbatere, a cărei atitudine pare să fie ori neinteresată de situație ori din contră chiar o piedică pentru o reformare a situației politice. În opinia lui Dan Dungaciu cea mai mare problemă pe care România ar putea să o aibă este ca alegerile acestea să fie fraudate sau organizate oricum într-un mod defectuos, iar România să se afle în situația de a trebui să explice de ce a continuat să susțină și să legitimeze starea politică a Republicii Moldova, mai ales în fața altor parteneri internaționali.

Andrei Năstase a dat citire unei declarații de presă, dedicată atât Bucureștiului cât și altor parteneri internaționali, în special SUA, acuzând regimul de la Chișinău și atenționând asupra riscurilor unor alegeri organizate defectuos și în lipsa monitorizării organizațiilor internaționale.

Cu o Românie care pare fie neinteresată, fie inabilă, cu parteneri europeni care nu mai au încredere nici în Republica Moldova dar nici în România pe acest dosar, cu o SUA care pare să devină agasată de subiectul Europei de Est și o Federație Rusă care își organizează viitorul pentru o nouă poziție a actualului președinte în cadrul statului, Republica Moldova pare să rămână singură.

Aici mai trebuie observat ceva. Principala idee a ambilor candidați a fost legată de senzația groaznică de anxietate și frustrare în rândul societății, frică ce îngheață inițiativa și energia oricui ar dori să se implice și să susțină o schimbare. Iar ca urmare a acestei observații, principalul scop al alianței lor este reformarea statului, crearea și consolidarea unui adevărat stat de drept.

Dar dacă experiența altor state ne învață ceva este că reformarea statului, chiar dacă rămâne un deziderat corect și onorabil, nu este suficientă pentru a menține entuziasmul electoratului și deci nu poate să reprezinte un scop în sine. Deși este de înțeles că aceasta este prioritatea care pare de rezolvat, căci altfel orice dezvoltare economică, politică și socială nu vor putea să se întâmple, ceea ce mulți doresc este și o viziune a țării și a societății, o poveste măcar care să cuprindă diferitele categorii sociale, care să unească populația pentru ca aceștia să accepte reforme structurale care pot să schimbe modul lor de viață sau chiar să creeze dezechilibru în acest proces.

Opoziția prezentă la București s-a adresat unui public fără îndoială empatic cu problemele moldovenești, iar în situația în care simți presiunea și responsabilitatea pentru propria țară, să nu ai resursele necesare este frustrant. Dar întrebarea rămâne dacă reformele propuse de aceștia sunt suficiente pentru a consolida un electorat.

Ambii au demonstrat că pot convinge în alegeri trecute, dar dacă în următoarea lună de campanie electorală, opoziția democratică a Republicii Moldova nu va depăși nivelul unui mesaj sugrumat de îngrijorările față de modul în care se vor desfășura atât campania electorală cât și alegerile propriu-zise și nu va demonstra opiniei publice pericolul grav de aservire a populației unor interese obscure și corupte ale coaliției de guvernare subordonată de facto Rusiei, vectorul european al Republicii Moldova va rămâne o himeră.

Andrei Năstase a cerut unui reporter să le ofere timp pentru a demonstra ce pot să facă. Întrebarea este dacă electoratul mai are energia să trăiască în sunetul trecerii timpului, în condițiile în care Republica Moldova se află acum în fața unei decizii de care depinde însăși existența sa ca stat unitar și suveran – dacă va alege calea democrației și a Europei sau va alege calea transnistrizării și subordonării către o Federație Rusă care nu este interesată de bunăstarea cetățenilor, ci de consolidarea unei prezențe militare și a unei piețe de desfacere pentru afacerile crimei organizate.