Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dat dreptate unei femei din minoritatea musulmană tracă din Grecia al cărui drept de moștenire a fost contestat pe considerente religioase. Soțul acesteia, și el membru al comunității, și-a scris testamentul în conformitate cu normele Codului Civil din Grecia, însă familia a contestat în urma decesului acestuia. Grecia este semnatara Tratatului de la Sèvres (1920) și a Tratatului de la Lausanne (1923) care obligă partea elenă de a respecta drepturile minorității musulmane.

Curtea de Casație din Grecia a considerat, bazându-se și pe jurisprudența proprie, că acest lucru înseamnă și aplicare normelor legale Sharia. Înainte însă de pronunțarea verdictului CEDO, normele care impuneau obligația de a consulta un muftiu de către autorități în privința căsătoriei, divorțului și succesiunii au devenit opționale, însă fără anularea deciziilor precedente (înainte de 15 ianuarie 2018).

CEDO a confirmat astfel și criticile venite de-a lungul timpului din partea grupurilor de drepturi ale omului față de această practică a unor instanțe grecești, consideră că este obligația guvernului de a interpreta tratatele la care statul este semnatar plecând de la obligațiile față de drepturile omului și în același timp a reiterat un principiu în ceea ce privește protecția minorităților: unui individ trebuie să i se ofere libertatea de a se identifica în calitate de membru al unei minorități iar statul nu poate impune norme specifice protejării drepturilor minorității acelor indivizi care nu vor să fie afectați de acele norme.