Într-un eveniment organizat de think tank-ul american Center for Strategic & International Studies, fostul secretar al apărării din timpul celei de-a doua administrație Obama, Chuck Hagel, și fratele său, profesorul de drept de la Universitatea Dayton din Ohio, Tom Hagel, își prezintă experiențele comune din timpul anului 1968, an în care au luptat în Vietnam împreună, dar și opiniile divergente cu privire la utilitatea războiului.
Evenimentul a fost organizat pe fondul lansării cărții lui Daniel Bolger, intitulată Anul nostru de război. Anul 1968 este unul important în istoria americană a secolului XXI deoarece a fost marcat de ofensiva Tet și de fracturile tot mai evidente din societatea americană cu privire la politica externă a Washingtonului.
Conferința oferă o imagine dublă a conflictului din Vietnam, cea a macrocosmosului politice externe și una a microcosmosului familiei Hagel și a experiențelor și interpretărilor diferite ale celor doi vis-a-vis de război. De asemenea, fundalu războiului s-a suprapus pe o serie de alte fracturi din societatea americană, precum cea rasială, adeseori fiind totuși o șansă pentru cei trimiși acolo să redescopere faptul că experiența comună a unui război poate deschide ochii cuiva asupra umanității comune, ceva ce nu are legătură în niciun fel cu rasa sau culoarea pielii.
Astfel, Chuck Hagel își amintește de unfost comandat al unității sale, Jerome Johnson, ofițer de culoare, și persoana care, în opinia sa, “a arătat mai mult curaj, mai mult caracter decât oricine altcineva” alături de care a servit, indiferent de funcție. Ulterior stagiului militar, Hagel a încercat să reintre în contact cu Johnson, în zadar, pentru câțiva zeci de ani. Când a devenit Secretar al Apărării, în 2013, a reușit să îl găsească, în orașul Chicago, de unde provenea, căsătorit cu iubita sa din liceu, având doi copii și nepoți. Hagel încheie povestea spunând că în ciuda suferinței enorme pe care o aduce războiul, tuturor părților, cu precădere părții vietnameze, războiul reprezintă și o ocazie pentru a vedea decența și umanitatea în cei aflați printre noi.
