Mark Galeotti is a senior researcher at the Institute of International Relations Prague, founder of Mayak Intelligence consultancy firm, the blog In Moscow’s Shadows, author of several books and contributor to publications such as Moscow Times, Foreign Policy or The Guardian. In this short dialogue with 45north, Mr. Galeotti sheds more light on the Skripal case and Russia’a policy towards the West.
For Romanian, click here. Pentru limba română, apasă aici.
45north: Mr. Galeotti, according to a recent statement from the chief executive of Britain’s Defence Science and Technology Laboratory, the substance that was used to poison the Skripals could not be directly linked to Russia, as a source. Prime Minister Theresa May said that the conclusion that Russia was directly involved was reached based on multiple inputs, not just on a scientific report. How do you think this new information will influence Britain’s posture towards Russia?
Mark Galeotti: The statement from Porton Down changes nothing in practical terms. Chemical analysis could only ever confirm the type of nerve agent used and how it was made, not where. It is on other information, including intelligence materials, that the British position is based – as well as the basic, common sense view that, considering the finding is that this was made in the kind of laboratory only states are likely to possess – it is hard to see any other country wanting to kill the Skripals.
On the other hand, this is also a propaganda war, and the statement has eagerly been used by Russia and those who would rather disbelieve Britain, to undermine the overall case against Moscow. It did not help that British Foreign Secretary Boris Johnson – always a man with a weak grasp of detail – claimed that Porton Down had confirmed the novichok came from Russia. So London will have to pay more attention to how it presents its case, but the fundamental policy is and will remain unchanged.
45north: In a statement for The Guardian, former Russian KGB general, Oleg Kalugin, said of Sergei Skripal that “he is not the kind of figure that would be dealt with in that way”. Why do you think Sergei Skripal was poisoned in a way that it would become a very public affair if he was not such a prime target, such as Litvinenko, for example?
Mark Galeotti: Well, this is all speculation at this stage, but I wonder if Moscow learned – or simply believed – that instead of simply being retired, Sergei Skripal was actively cooperating with British intelligence, some other country, or a private intelligence company. If so, this would likely be considered a breach of the unspoken terms of his pardon, and also play to Putin’s belief that the West is hypocritical, claiming to follow norms and agreements and yet breaking them when it chooses.
It may therefore have been decided to kill Skripal in such a high-profile way both to punish him and also give a warning not to break agreements in the future. After all, the decision to kill Litvinenko likewise seems to have followed his cooperation with the Spanish authorities.
45north: In a Moscow Times piece you wrote, you described the world of Russian security politics as “carnivorously competitive”. How would you frame the Skripal case within the broader picture of the Russian security apparatus?
Mark Galeotti: In specific terms, I think this has no relevance here. I do not believe the Skripal attack was anything other than approved from the very top, it was not the initiative of a specific agency or spooks acting without Kremlin sanction. On the other hand, in general terms this competition, and especially the increasing role of the domestic political police service the FSB in foreign operations, does seem to have driven something of a general drive towards aggressiveness. No agency wants to risk looking weak, timorous or insufficiently imaginative in fighting the “secret war” for Moscow.
45north: You’ve mentioned two concepts with regards two Russia and the West: dark power and the will gap. With Nord Stream 2 getting the clearance from authorities in Germany and the building of the Paks nuclear power plant in Hungary, how do you see the West overcoming the will gap? With regards to dark power, how would you differentiate it from the more classical notion of hard power?
Mark Galeotti: Hard power in Joseph Nye’s classic definition is “the ability to use the carrots and sticks of economic and military might to make others follow your will.” This primarily hinges on the clear possession of such assets, and the capacity to deploy them to punish or reward. I see “dark power” as subtly different, concentrating not on economic or military assets but will, unpredictability and vindictiveness to create the desire not to provoke. Hard power depends on rationality and a degree of predictability and constancy: defy me, and you know what I will do to you; obey me and you know what I will do for you. Dark power depends on unpredictability and seeming irrationality: defy me and you may well get away with it, or I may feel compelled to punish you, even if it costs me even more.
This is an approach the West still has trouble internalizing and deterring. It also contributes to that “will gap” as Moscow is not a constant and committed antagonist. It is possible to do deals with Russia, to find common ground, even to cooperate, while at the same time it is murdering on Western soil and fighting an undeclared war in Ukraine. Although the multinational response to the Skripal case was an encouraging sign of a willingness by some at least to show the will to resist, I suspect that it will not last, and this is very much a path of two steps forward and one back.
45north: Taking into account the plunge of relations between the West and Russia in recent years, what should we expect of the next six years of Putin’s presidency?
Mark Galeotti: Honestly, I think more of the same. There will be periods of greater and lesser confrontation, and outside developments may create temporary alliances of convenience, but in broad terms I do not see any substantive change so long as Putin remains in the presidency.
Interviu Mark Galeotti: Puterea întunecată depinde de impredictibilitate și de capacitatea de a părea irațional
Mark Galeotti este cercetător senior în cadrul Institutului pentru Relații Internaționale din Praga, fondatorul companiei de consultanță Mayak Intelligence, al blogului In Moscow’s Shadows, autor al mai multor cărți și contribuitor la publicații precum Moscow Times, Foreign Policy sau The Guardian. În acest scurt dialog cu 45north, domnul Galeotti aruncă mai multă lumină asupra cazului Skripal, precum și asupra politicii Rusiei față de Vest.
45north: Domnule Galeotti, conform unei declarații recente din partea directorului executiv al Laboratorului pentru Știință și Tehnologie în Domeniul Apărării, substanța care a fost folosită în otrăvirea familiei Skripal nu a putut fi legată în mod direct de Rusia, ca sursă de proveniență. Prim-ministrul Theresa May a spus că concluzia conform căreia Rusia a fost implicată direct a fost atinsă pe baza mai multor surse, nu doar pe baza unui raport științific. Cum credeți că această informație nouă va influența poziția Marii Britanii față de Rusia?
Mark Galeotti: Declarația din partea Porton Down nu schimbă nimic în termeni practici. Analiza chimică ar putea doar să confirme tipul de neurotoxină folosită și cum a fost produsă, nu și unde. Poziția britanicilor se bazează pe alte informații, inclusiv rapoarte de intelligence în posesia cărora se află, precum și în baza opticii de bun simț conform căreia se ia în considerare faptul că substanța ar putea fi făcută doar în laboratoare de stat – este greu de luat în considerare că altă țară și-ar fi dorit să omoare familia Skripal.
Pe de altă parte, acesta este de asemenea un război al propagandei și declarația a fost folosită repede de Rusia și de cei care preferă să nu creadă Marea Britanie, pentru a submina per total cazul îndreptat împotriva Moscovei. Nu a ajutat faptul că Secretarul de Stat pentru Afaceri Externe, Boris Johnson – întotdeauna un om cu o înțelegere deficitară a detaliilor – a susținut că Porton Down a confirmat faptul că substanța novichok provine din Rusia. Prin urmare, Londra va trebui să acorde mai multă atenție la felul în care își prezintă cazul, dar politica sa fundamentală va rămâne neschimbată.
45north: Într-o declarație pentru publicația The Guardian, fostul general KGB, Oleg Kalugin, a spus despre Sergei Skripal că “nu este genul de personaj care să fie rezolvat în acest fel.” De ce credeți că Sergei Skripal a fost otrăvit într-un fel în care a devenit o afacere publică dacă nu a fost o țintă pricipală, cum a fost, spre exemplu, Litvinenko?
Mark Galeotti: Deși în acest moment sunt doar speculații, mă întreb dacă Moscova ar fi aflat sau pur și simplu a crezut că în loc să se fi retras, Sergei Skripal coopera în mod activ cu serviciile de informații britanice, cu altă țară sau cu o companie privată de intelligence. Daca e așa, s-ar traduce într-o încălcare a regulilor nescrise a eliberării sale și, de asemenea, s-ar plia pe credința lui Putin conform căreia Vestul este ipocrit, pretinzând că urmează normele și acordurile și totuși, le încalcă atunci când vor.
Prin urmare, este posibil să se fi decis ca Skripal să fie ucis într-un asemenea mod public atât pentru a-l pedepsi, cât și pentru a trimite un avertisment cu privire la a nu mai încălca astfel de acorduri pe viitor. Până la urma, decizia de a-l omorî pe Litvinenko a venit, de asemenea, pe fondul cooperării acestuia cu autoritățile spaniole.
45north: Într-un articol pentru publicația Moscow Times, ați descris lumea serviciilor de securitate din Rusia drept “carnivor de competitivă”. Cum ați încadra cazul Skripal în această imagine mai largă a aparatului de securitate rus?
Mark Galeotti: În termeni specifici, nu cred că are relevanță în acest caz. Nu cred că ceea ce s-a întâmplat în cazul Skripal a fost aprobat de altcineva decât de cineva din cele mai înalte poziției ale ierarhiei din Rusia. Nu a fost o inițiativă a unei agenții anume sau spioni care au acționat fără aprobarea Kremlinului. Pe de altă parte, în ceea ce privește această competiție generală și în special rolul în creștere a agenției interne de securitate, FSB, în operațiuni externe, se pare că a condus la o tendință spre agresivitate. Nicio agenție nu vrea să riște să pară slabă, timorată sau insuficient de imaginativă atunci când luptă pentru “războiul secret” al Moscovei.
45north: Ați menționat două concepte în legătură cu Rusia și Vestul: dark power – putere întunecată și will gap – decalajul voinței. În timp ce proiectul Nord Stream 2 a primit avizul necesar pentru construcție în Germania și construirea unei centrale nucleare la Paks, Ungaria, cum vedeți Vestul depășind decalajul voinței? În ceea ce privește dark power, cum l-ați diferenția de conceptul clasic de hard power?
Mark Galeotti: Hard power în definiția clasică a lui Joseph Nye este “capacitatea de a folosi morcovii și bețele furnizate de puterea economică și militară pentru a-i face pe alții să te urmeze.” Această definiție se bazează în primul rând pe posesia unei astfel de puteri, precum și pe capacitatea de a o proiecta, pentru a pedepsi sau recompensa. Văd dark power – puterea întunecată ca fiind subtil diferită, concentrându-se nu pe puterea economică sau militară, ci pe voință, impredictibilitate, și răzbunare, pentru a crea dorința de a nu provoca. Hard power depinde de raționalitate și de un grad de predictibilitate și constanță: sfidează-mă și știi ce o să îți fac; supune-te și știi ce o să fac pentru tine.
Puterea întunecată depinde de impredictibilitate și de capacitatea de a părea irațional: sfidează-mă și s-ar putea să scapi, sau s-ar putea să mă simt obligat să te pedepsesc, chiar dacă mă costă mai mult.
Asta este o abordare pe care Vestul are probleme în a o internaliza și a preveni. De asemenea, contribuie la decalajul voinței deoarece Moscova nu este un adversar constant și susținut. Este posibil să închei acorduri cu Rusia, să găseși un numitor comun, chiar să cooperezi, în timp ce aceasta ucide pe teritoriul Vestului și duce un război nedeclarat în Ucraina. Chiar dacă răspunsul multinațional în cazul Skripal a fost un semn încurajator cu privire la dorința, din partea unora cel puțin, să reziste. Cred că nu va dura și că este o cale în care mergem doi pași în față și unul înapoi.
45north: Luând în considerare nivelul scăzut al relațiilor dintre Vest și Rusia din ultimii ani, la ce ar trebui să ne așteptăm de la următorii șase ani de președinție Putin?
Mark Galeotti: Sincer, cred că mai mult din același lucru. Vor fi perioade de confruntare mai intensă sau mai puțin intensă și circumstanțe externe ar putea să creeze alianțe temporare de conveniență, dar în termeni largi, nu văd o schimbare de substanță atât timp cât Putin rămâne președinte.