Reprezentatul Permanent adjunct al Regatului Unit la ONU, Excelența Sa Jonathan Allen, a ținut un discurs în fața Consiliului de Securitate în data de 23 martie, cu privire la legătura dintre foamete și conflict și faptul că foametea este folosită drept o armă de război, ceea ce este în completă contradicție cu normele umanitare internaționale. Textul tradus integral este disponibil mai jos. 

Mulțumesc Doamna Președinte,

Consilierii noștri au tras un semnal de alarmă azi și ne-au avertizat cu privire la creșterea nivelului de foamete acută, ceea ce se datorează în mare parte conflictului. Dar asta nu este o premieră.

În urmă cu un an, Secretarul General a adus în atenția acestui Consiliu schimbările pe termen lung în ceea ce privește tendința foametei globale: acum este în creștere pentru prima oară într-un deceniu. Situația era critică, a spus el; ONU estimase că vor avea loc patru foamete simultane într-un deceniu, amenințând viața a 20 de milioane de oameni.

Prin generozitatea donatorilor și prin acțiunile organizațiilor umanitare și de dezvoltare, instituțiilor financiare internaționale și a guvernelor regionale, foametea în sine a fost prevenită, sau cel puțin îngrădită.

Dar să ne fie clar. În ultimul an, suferința și foamea au crescut. Astăzi în lume, unul din nouă oameni este subnutrit. Asta înseamnă 815 milioane de oameni, o creștere de 38 de milioane de oameni în ultimul an.

Conflictul este principalul motiv pentru aceste creștere a foametei. 60% dintre oamenii înfometați și malnutriți locuiesc în țări afectate de conflict.

Aproape 75% dintre cei 155 de milioane de copii cu deficiențe de creștere sub vârsta de 5 ani trăiesc în țări afectate de conflict. Cei mai vulnerabili, în special femeile și copii, sunt cei care sunt afectați cel mai mult de foamete. Aceste cifre indică faptul că acțiunile care au fost întreprinse în ultimul an pentru a reduce foametea nu au fost suficiente. Așa cum ne-a fost foarte clar expus de către consilierii noștri, trebuie să examinăm și să ne adresăm cauzei de bază a acestei crize a foametei extreme dacă vrem să sperăm să o încheiem.

Doamnă Președinte,

În ultima parte a lunii august, acest Consiliu a adoptat o Declarație Prezidențială care, pentru prima oară, a recunoscut că foametea și conflictul sunt conectate. Acesta a fost un pas înainte dar ne dezvăluie doar jumătate din tablou. În declarație, Consiliul de Securitate a subliniat cu profundă îngrijorare (și citez) “că actualele conflicte aflate în desfășurare și violențele au consecințe umanitare devastatoare și împiedică un răspuns umanitar eficient … și sunt prin urmare o cauză majoră a foametei”

Asta se poate citi ca și cum foametea este o consecință inevitabilă a războiului sau un produs secundar al naturii în schimbare a războiului. Acest lucru este clar fals. Foametea nu trebuie să fie un produs al războiului și sper că putem să facem acest lucru clar în viitoarele produse ale Consiliului.

Trebuie să înțelegem și să acceptăm adevărata natură a problemei pentru a întreprinde acțiunile colective necesare pentru a întrerupe legăturile fatale dintre conflict și foamete. În această privință, vedem trei zone de responsabilitate pentru Consiliu:

În primul rând, dublarea eforturilor de a preveni și rezolva conflictele și de a construi și susține pacea.

În al doilea rând, trebuie să susținem drepturile omului și normele internaționale umanitare. Ne apropiem rapid de un nou normal unde părțile combatante cred că este acceptabil să distrugă recolte, să întrerupă piețe, să atace puncte de colectare a apei, spitale și școli. Prea des există o lipsă a responsabilității pentru actorii statali și alte părți ale conflictului care sunt răspunzătoare pentru creșterea foametei.

În al treilea rând, trebuie să protejăm în mod activ accesul la ajutoare umanitare. În aproape toate crizele aduse în atenția Consiliului, oamenilor le este interzis sau nu pot să acceseze ajutorul esențial, adesea oamenii cei mai vulnerabili fiind cei mai afectați. Consiliul de Securitate poate și trebuie să joace un rol cheie în asigurarea accesului sigur, liber și rapid al populației la asistența umanitară. Trebuie să lucrăm cu autoritățile naționale și regionale pentru a aplica presiune diplomatică și pentru a insista spre eliminarea constrângerilor și ar trebui să urmărim tragerea la răspundere pentru orice fel de violări ale acestor reglementări.

Doamnă Președinte,

Trebuie să gândim creativ atunci când răspundem acestei crize. Spre exemplu, pentru a identifica cele mai grave cazuri de obstrucționare a accesului în mod obiectiv, am putea să folosim un model care articulează accesul în termeni de necesități determinate de livrarea de servicii medicale, protecție și educație mai degrabă, decât pur și simplu de numărul de convoaie de ajutoare. Am putea să includem în ecuație și aplicarea de sancțiuni mandatate de acest Consiliu mai des, în legătură cu refuzul accesului la ajutoare umanitare.

Doamnă Președinte,

Vă suntem foarte recunoscători dumneavoastră și Regatului Olandei pentru organizarea acestei întruniri deoarece este un subiect de care Regatului Unit îi pasă cu adevărat și în care este implicat, fiind al treilea cel mai mare donator de ajutoare umanitare.

Mărimea provocării pe care o avem de înfruntat este clară. Amenințarea foametei rămâne prezentă. Într-o lume a abundenței, 815 milioane de oameni sunt încă flămânzi. Foametea lor este folosită drept o armă de război. Trebuie să acționăm și să folosim uneltele pe care le avem la dispoziție pentru a arăta lumii că acest lucru nu este acceptabil și trebuie să facem consecințele acestor acțiuni îngrozitoare clare.

Vă mulțumesc