Va schimba sistemul antitanc Javelin balanța fragilă din estul Ucrainei?
Totuși, acest scenariu a fost vehiculat oficial de mai mulți reprezentanți ai Pentagonului și ai Departamentului de Stat, conform acestui articol din The Wall Street Journal din 31 iulie 2017. În decembrie 2017, publicația The National Interest spunea că Departamentul de Stat a emis o licență de export pentru 210 rachete Javelin și 35 CLU. Secretarul Apărării, James Mattis a vizitat Ucraina în august 2017 și nu a fost ezitant în declarațiile sale. Acesta a spus că “armele defensive nu sunt o provocare decât dacă ești un agresor și în mod clar Ucraina nu este un agresor având în vedere că este pe teritoriul său unde are loc conflictul.”
Bugetul aprobat de Congresul american pentru anul fiscal 2018 reprezintă concret modul prin care Washingtonul vrea să își facă simțită prezența în realitățile geopolitice din și din jurul Ucrainei. Astfel, amendamentul făcut sub-secțiunii f(3) din secțiunea 1234 care face referire la Inițiativa de Asistență pentru Securitate a Ucrainei, rezervă un buget de 350.000.000 de dolari pentru promova integritatea teritorială a Ucrainei în fața acțiunilor provocatoare ale Moscovei. În același timp, acest buget este limitat la jumătate, condiționând restul de o serie de practici precum “creșterea transparenței în procesul de achiziție, reforme în ceea ce privește coordonarea și cooperarea cu eforturile Parlamentului de a superviza Ministerul Apărării, scăderea corupției”.
Interesant este faptul că bugetul pe anul fiscal 2018 amendează și paragraful care definește reformele necesare pe care aparatul de securitate din Ucraina trebuie să le implementeze pentru a beneficia de întregul buget subscris de Congresul american prin eliminarea referinței la nevoia de privatizare a entităților producătoare de arme și servicii asociate securității, și înlocuirea ei cu nevoia de “sustenabilitate și managentul inventarului”, o exprimare mai generală, care este posibil să ia în considerare dificultatea privatizării în spațiul ex-comunist, în general un proces ce inițial produce mai multă corupție și ineficiență față de administrarea din partea statului.
Prin urmare, există o dorință din partea unor ramuri a guvernului american de a pune la dispoziția trupelor guvernamentale ucrainene care se luptă cu separatiștii pro-ruși din estul Ucrainei, arme cu potențial letal. Mai mult, din comunicatul DSCA reiese faptul că unitățile de comandă lansare vor putea fi achiziționate printr-un Fond Special de Achiziții pentru Apărare, prin care echipamentele pot fi pre-comandate înainte ca acordul să fie parafat oficial, ceea ce indică că Departamentul de Stat este încrezător că livrarea va avea loc. Cu siguranță, de partea cealaltă, din optica recipientului, există o nevoie mult mai stringentă de ajutor, atât din punct de vedere simbolic, cât și din punct de vedere logistic, pentru a putea cel puțin securiza granița de est în fața unor incursiuni din partea separatiștilor sau chiar a trupelor cu insemne oficiale ale Federației Ruse, într-un scenariu pesimist.
Într-un interviu pentru The Wall Street Journal din 2015, citat de The Moscow Times, președintele Ucrainei, Petro Poroshenko, a spus că solicită “doar 1240” de rachete Javelin, un număr similar cu numărul de focoase nucleare pe care Kievul le-a predat în 1994 ca urmare a Memorandumului de la Budapesta, încălcat de Moscova prin anexarea Crimeii. Această afirmație indică faptul că simbolismul politic este pentruKiev la fel sau chiar mai relevant decât impactul militar efectiv al sistemului Javelin pe câmpul de luptă.
Va schimba această livrare balanța militară din regiune sau va însemna doar un mesaj politic al Statelor Unite vis-a-vis de conflictul din estul Ucrainei și anexarea Crimeii în 2014? Mesajul politic deja produce efecte în rândul oficialilor ruși care nu s-au sfiit în emiterea unor declarații tranșante. Conform Military Times, ministrul adjunct rus de externe, Sergei Ryabkov, a spus că Statele Unite “nu mai este un mediator, este un complice în a alimenta războiul”. Konstantin Kosachyov, membru al Consiliului Federației Ruse, președinte al Comisiei pentru Afaceri Externe, a spus că “Washingtonul a întrecut limita”, ca urmare a declarației Departamentului de Stat din decembrie, cu privire la aprobarea de ajutor militar pentru Ucraina. De asemenea, pentru Kosachyov, această decizie are o evidentă conotație politică. Valentina Matviyenko, președintele Consiliului, a spus că decizia Statelor Unite va rezulta în „împotmolirea” americanilor în conflictul intern al Ucrainei, ceea ce sugerează mai mult ca sigur măsuri punitive din partea Moscovei și o escaladare a tensiunilor în zonă.
Din punct de vedere militar, necesitatea sistemului Javelin se face simțită în momentul în care separatiștii au beneficiat de suportul tancurilor. Acest suport a generat două dintre cele mai importante înfrângeri pentru forțele ucrainene, anume Bătălia pentru Ilovaysk din august 2014 și Bătălia pentru Debaltseve din ianuarie-februarie 2015. În ambele, prezența tancurilor T-72B3 și T-90A a fost decisivă. Chiar dacă utilizarea echipamentelor defensive, mobile sau imobile, cu proiectile care au un calibru mai mare de o sută de milimetri este interzisă de Acordul de la Minsk, sisteme de producție internă similare cu Javelin (oficial numit FGM-148 Javelin), care are un calibru de 127 mm, sunt prezente în apropierea câmpului de luptă pentru a preveni o ofensivă blindată rapidă premeditată. Conform articolului Wall Street Journal citat mai sus, sursele din Pentagon și Departamentul de Stat au spus că aceste sisteme vor rămâne departe de linia de front din estul Ucrainei.
Conform acestei analize DFRLab, sisteme de producție ucraineană (Ukroboronprom) precum Stugna-P și RK-3 “Corsar” sunt deja livrate pe frontul de est și utilizarea lor, precum și a unor sisteme echivalente de către separatiștii pro-ruși, este rară dar nu exclusă. În ultimii doi ani conflictul s-a concentrat pe schimburi de focuri de artilerie, deplasarea unor grupuri relativ mici de infanterie, fără o implicare activă a tancurilor, ceea ce înseamnă că sistemul Javelin nu ar schimba foarte mult peisajul actual, din punct de vedere tactic. Michael Kofman, analist la Wilson Center, cu expertiză importantă în ceea ce privește forțele armate ale Rusiei, explică pentru New York Times de ce sistemul Javelin nu va aveaun impact pozitiv cu privire la balanța militară. Astfel, așa cum a identificat și analiza DFRLab de mai sus, Ucraina deja are o producție proprie de sisteme ghidate antitanc, disponibile la un preț unitar mult mai mic.
Mai mult, în lipsa unei ofensive generalizate cu blindate sau a unor focare precum Debaltseve, acest tip de armament nu are un efect tactic foarte important. Kofman subliniază faptul că numărul de decese rezultate din conflict au fost în mod disproporționat cauzate de artilerie și conflicte cu arme mici, nu de conflicte ce au implicat tancuri, ceea ce sugerează că sistemul Javelin pur și simplu ar resimți lipsa unor ținte legitime pe câmpul de luptă. Totuși, simbolismul politic al livrării acestor sisteme și potențialul scenariu în care soldați ruși sunt omorâți de sisteme americane reprezintă modul real prin care aceste echipamente pot influența conflictul din Ucraina, prin determinarea cu care Moscova ar putea răspunde.
Mai mulți analiști, printre care și Andrew S. Bowen de la Boston College, cred că răspunsul Rusiei nu va fi resimțit neapărat în Ucraina. Aventurismul extern al lui Putin i-au creat o paletă de opțiuni diversificată în ceea ce privește balanța strategică cu Statele Unite și Vestul, în general. Astfel, Putin poate exercita presiune în Siria, Afganistan sau în țările baltice, fie prin intensificarea operațiunilor aeriene, atacuri cibernetice sau, în mod ironic, livrarea de arme către grupuri opuse Statelor Unite, precum talibanii. Generalul John Nicholson nu a negat în aprilie 2017 o presupusă “influență malignă a Rusiei” asupra forțelor talibane din Afganistan. La o conferință de presă din 22 august 2017 susținută de Secretarul de Stat Rex Tillerson, jurnalista NBC Andrea Mitchell l-a întrebat pe acesta de ce președintele Trump nu a abordat subiectul înarmării talibanilor de către ruși, subiect afirmat de Nicholson. Tillerson a spus că, în măsura în care astfel de transferuri au loc, ele violează normele internaționale și singurul recipient al unor livrări de arme ar trebui să fie guvernul afgan.
Deși această mișcare are rolul de a încuraja clasa politică din Kiev asupra susținerii din partea Statelor Unite a autodeterminării în regiune și a unui parcurs euro-atlantic al Ucrainei, aparent nu ia în calcul realitățile geopolitice și strategice din vecinătatea Rusiei. Conform unei analize RAND citată de publicația The Economist, NATO nu este pregătită corespunzător pentru o ofensivă concentrată a Rusiei în periferia sa, în special datorită capacității Moscovei să susțină linii de aprovizionare rapidă, ceva ce NATO nu este pregătit să o facă. Raportul scoate în evidență și faptul ca Ucraina și deriva sa spre Vest este de o importanță strategică majoră pentru Rusia, ceea ce înseamnă că gesturi politice precum livrarea de sisteme Javelin vor determina un răspuns. Până când membrii europeni ai NATO, cu precădere Germania și Turcia, nu își stabilesc prioritățile cu privire la relația cu Moscova, superioritatea numerică și rapiditatea în decizie a Kremlinului pe linia de graniță înseamnă că Statele Unite trebuie să aibă grijă atunci când face gesturi simbolice pe care nu le poate susține în cazul escaladării.
În concluzie, probabila livrare a rachetelor Javelin nu va schimba cursul tactic din Donbass, având în vedere lipsa în ultimii doi ani a escaladării în ceea ce privește utilizarea blindatelor. Totuși, Moscova poate reacționa puternic și își poate folosi superioritatea militară pe termen scurt, ca urmare a unor decese în rândul soldaților ruși de pe urma utilizării sistemului Javelin. Acest lucru ar coagula suport popular în Rusia pentru intervenție pe termen scurt și ar putea pune Kievul într-o poziție și mai slabă față de care se află în prezent, și mai dependent de ajutorul american și european. Cum acest ajutor este la rândul său dependent de reformele instituționale pe care Kievul le întreprinde, este puțin probabil ca răspunsul NATO și al Statelor Unite în special, să fie unul virulent în cazul unei escaladări din partea Moscovei.
Totuși, același raport RAND menționat mai sus reiterează faptul că, în ciuda retoricii beligerante a Moscovei, persoanele care decid strategia și cursul Rusiei, acceptă realitatea că un conflict prelungit cu NATO ar genera pierderi dezastruase pentru ruși. De asemenea, ca urmare a cheltuielilor mari generate de sancțiuni impuse și intervenția din Siria, bugetul Rusiei este răsfirat și nu își poate permite să susțină o nouă regiune distrusă de război în propriul sistem de guvernare. Chiar dacă păstrarea Ucrainei în sfera de influență a lumii euroatlantice este un obiectiv major pentru Vest, trebuie recunoscută disproporționalitatea dintre importanța sa pentru Vest și importanța acestui subiect pentru Moscova. În acest context, cred că livrarea sistemului Javelin nu va contribui la ecuația de securitate din regiune și ar fi fost un pas de urmat ca urmare a unei noi runde de negocieri, în lipsa unor concesii din partea Rusiei, nu doar pentru valoarea sa simbolică imediată.